Parliamentary debates

Domnul Nicolae Stan:

"Violenţa în familie - flagel al societăţii contemporane"

Amplu prin proporţii, răspândire geografică şi cuprindere socială, violenţa în familie este un fenomen simptomatic pentru discriminarea femeii şi perpetuarea inegalităţii între sexe, reflectând o încălcare flagrantă a drepturilor la viaţă şi integritate fizică şi psihică consacrate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.3) şi în alte acte internaţionale şi legi interne.

Conceptul de violenţă în familie este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce apare între parteneri, fie soţi sau concubini), violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude.

Impactul social al violenţei în familie este extins, deoarece aceasta afectează nu numai victimele, dar şi persoanele care sunt martore sau au cunoştinţă de astfel de situaţii în familie

În România, procesul de conştientizare a publicului cu privire la amploarea şi gravitatea fenomenului violenţei în familie s-a dezvoltat de curând.

Cauzele violenţei în familie sunt de ordin social, economic, politic şi individual.

Astfel, din punct de vedere social, a rămas înrădăcinată tradiţia potrivit căreia bărbatul este capul familiei şi el decide în toate problemele legate de aceasta.

Din punct de vedere economic, situarea a mai mult de jumătate din familii sub pragul minim de sărăcie duce la amplificarea stresului cotidian.

Considerarea familiei şi a spaţiului de vieţuire ca fiind tabu, de neviolat a favorizat cauzele de ordin politic şi legislativ, un obstacol major constituindu-1 reticenţa statului şi a organelor sale de a interveni într-o sferă considerată privată.

Personalitatea, caracterul şi temperamentul indivizilor sunt factori psihologici ai violenţelor în familie.

La acest ansamblu de cauze se mai adaugă deficienţele existente în sistemul educaţional precum şi criza de autoritate în familie.

În perioada 2004-2009 Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei a înregistrat 57.202 de victime, respectiv 754 de decese ca urmare a actelor de violenţă în familie. Numărul cazurilor este mult mai mare în realitate, deoarece numeroase victime nu sesizează sau nu recunosc că sunt agresate. Un serios semnal de alarmă a fost tras de către medicii de specialitate din cadrul Institutului Naţional pentru Medicină Legală estimând că numărul victimelor se apropie de 90.000. Diferenţa provine din numărul victimelor, în mare măsură femei, care nu îndrăznesc să facă plângere la poliţie, să se ducă în camera de gardă a unui spital de urgenţă sau să se prezinte la medic pentru a solicita un certificat medico-legal.

După şapte ani de la promovarea cadrului legislativ privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, situaţia serviciilor aflate în evidenţa ANFP stagnează la un număr de 101 unităţi specializate. Judeţul Olt, judeţ ai cărui cetăţeni îi reprezint în Parlamentul României, nu dispune de nicio unitate specializată, cu toate că în cursul anului 2009 au fost înregistrate 153 de cazuri.

În momentul actual se impune crearea unui cadru instituţional pentru a elabora, fundamenta, implementa, monitoriza şi evalua politicile, programele şi strategiile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie. O altă necesitate stringentă o constituie dezvoltarea unui sistem unitar de servicii specializate acordate atât victimelor cât şi agresorilor familiali.

Prin coalizarea şi responsabilizarea principalelor instituţii publice centrale şi locale care se confruntă cu un număr ridicat de victime ale violenţei în familie (Poliţia, sistemul medical, institutele/serviciile de medicină legală, serviciile de probaţiune, parchetele, instanţele, centrele de asistenţă a victimelor violenţei în familie şi a agresorilor familiali), se poate acorda un sprijin real victimelor - oameni a căror demnitate şi integritate sufletească a fost rănită de bătăi, ameninţări, umiliri suferite în propria casă.