Parliamentary debates

Domnul Ioan Vulpescu:

"Casa Celibidache, între bune intenţii şi ruină"

Casa în care s-a născut şi a copilărit marele dirijor Sergiu Celibidache, aflată în municipiul Roman, se află într-o stare de degradare ruşinoasă pentru memoria acestui muzician de excepţie, considerat în mod unanim drept unul dintre cei mai importanţi şi mai originali şefi de orchestră ai secolului al XX-lea.

Clădirea este construită în stilul conacelor boiereşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi, întrucât familia Celibidache s-a mutat la Iaşi în 1935 (pe când muzicianul avea 23 de ani), iar după război dirijorul a fost considerat, mulţi ani de zile, drept un "transfug" şi un "trădător" de către autorităţile comuniste, ea nu s-a bucurat de necesarele lucrări de consolidare.

După 1989, autorităţile locale din Roman au avut în plan consolidarea şi refacerea clădirii, căci mulţi ani, până în 2000, aici a funcţionat o şcoală de muzică, în mod evident, ca o încercare de a reda casei Celibidache măcar funcţia ei de odinioară. Din păcate, construită cu mult înainte de epoca modernă, casa are o rezistenţă foarte slabă la cutremure, iar marile seisme din 1940, 1977, 1986 şi ultimele mişcări tectonice de anul acesta au şubrezit-o până aproape de prăbuşire.

Din informaţiile mele, rezultă că un plan de consolidare şi restaurare, ca şi de transformare a casei într-un centru cultural există. Primăria a cumpărat casa, dar, din păcate, nu mai are bani în buget pentru a o restaura. Este nevoie de 2.580.000 de lei, dată fiind amploarea lucrărilor necesare pentru consolidare, ca şi dificultatea de a le face fără a afecta aspectul specific, de casă boierească românească, a imobilului. Celor care li se pare mare suma, le spun că alternativa este simplă: dispariţia casei natale a unuia dintre cei mai mari dirijori ai secolului trecut, care s-a născut şi s-a format în România. Lăsându-ne un patrimoniu spiritual imens şi o singură datorie: aceea de a conserva, pe cât posibil, urmele materiale ale trecerii sale pe acest pământ. Ar fi o ruşine fără margini ca singurele urme ale trecerii lui Sergiu Celibidache prin lume să fie plăcile memoriale de pe casele în care a locuit în Germania, câtă vreme noi avem încă imobilul în care a născut şi a trăit 23 de ani.

Fac un apel la autorităţile culturale centrale, la Ministerul Culturii, să găsească o soluţie de a ajuta Primăria din Roman să strângă banii necesari salvării casei Celibidache, aflată în pericol iminent de prăbuşire. Dacă nu va fi posibil, din cauza multelor nevoi ale bugetului local, să fie asiguraţi banii prin bugetul Primăriei Roman, se poate găsi o soluţie în parteneriat public-privat, care să permită măcar efectuarea lucrărilor urgente de consolidare şi începerea salvării casei.

Un apel către unele fundaţii muzicale din Germania - pe care, în mod evident, nu-l poate face un biet funcţionar din primărie, dar îl poate face o direcţie de specialitate a Ministerului Culturii şi Patrimoniului - ar putea găsi rapid măcar sumele necesare consolidării imobilului. Altfel, ne numim degeaba Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.