Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Un gând de apreciere, preţuire şi respect de Ziua Poliţiei Române"

În ciuda eforturilor depuse pentru crearea unui sistem legislativ capabil să reglementeze desfăşurarea vieţii sociale şi să asigure respectarea ordinii publice, toate statele, chiar şi cele cu democraţie avansată şi o situaţie economică foarte bună, s-au confruntat, se confruntă şi probabil se vor confrunta cu acţiuni de tulburare a ordinii publice.

Plecând de la cauzele probabile de producere a tulburării ordinii publice şi de la propria experienţă, statele şi-au constituit structuri specializate şi au adoptat strategii pentru menţinerea şi restabilirea ordinii publice. În general, majoritatea statelor democratice includ în categoria forţelor de ordine publică efective de poliţie, de jandarmerie, carabinieri, unităţi antitero, servicii de pază şi protecţie a demnitarilor, de poliţie de frontieră, pompieri, gardă de coastă, gardă naţională etc.

Fiecare stat şi-a creat şi perfecţionat structuri în domeniul ordinii publice în pas cu propria sa dezvoltare istorică, păstrând propria identitate, existând astfel o varietate de structuri organizatorice, relaţionale şi concepţii de abordare în plan intern a ordinii publice.

Cu titlu de exemplu, în Germania, ordinea publică este încredinţată poliţiei, în timp ce în Franţa, Belgia, Olanda, Canada, Spania, în mediul urban, ordinea publică este încredinţată poliţiei, iar, în mediul rural, pe această linie are atribuţii jandarmeria. În SUA, competenţa aparţine poliţiei, cu particularitatea că pentru restabilire acţionează şi Garda Naţională, o instituţie care funcţionează în regim temporar, fiind încadrată cu cetăţeni americani de diferite profesii, care sunt plătiţi să se pregătească săptămânal şi, la nevoie, să acţioneze alături de poliţie.

Remarcăm faptul că în majoritatea statelor forţele de ordine publică sunt în subordinea Ministerului de Interne (Ministerul Securităţii Publice etc.) şi sunt coordonate centralizat pentru aplicarea legii. Excepţie fac Franţa şi Olanda, unde jandarmeria este în structura Ministerului Apărării.

În România, sistemul naţional de asigurare a ordinii publice cuprinde ansamblul format din legislaţie, autorităţile şi organele administraţiei publice, instituţiile, forţele şi resursele create şi pregătite special, care acţionează pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, protecţia proprietăţii publice şi private, funcţionarea normală a statului de drept.

Pe data de 25 martie, de ziua Bunei Vestiri, Poliţia Română împlineşte 192 de ani de existenţă.

Poliţia este răspunzătoare de menţinerea ordinii publice, acţionând pe trei direcţii: prevenirea socială, în sensul acţiunilor asupra factorilor sociali care concură la complexitatea cauzală a tulburărilor ordinii publice; prevenirea situaţională, prin luarea în considerare a măsurilor care au ca scop reducerea factorilor ce facilitează faptele de tulburare a ordinii publice şi sporirea riscurilor autorilor acestora de a fi descoperiţi; menţinerea ordinii publice folosind toate mijloacele atribuite de lege.

În Vechiul Regat, instituţia cu atribuţii poliţieneşti, care a precedat poliţia până la Revoluţia din 1948, a fost Agia (în capitalele Bucureşti şi Iaşi), în fruntea căreia se afla un agă (denumire de origine turcă). După perioada fanariotă, când instituţiile noastre cunosc un declin semnificativ, în 1822, domnitorul pământean Grigore Dimitrie Ghica, domnitor al Ţării Româneşti între 1822-1828, al cărui fiu Dimitrie era prefect al capitalei, înmânează Agăi Mihăiţă Filipescu primul drapel al Agiei în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bucureşti. Pe lângă alte simboluri, acest steag înfăţişa şi scena Bunei Vestiri. "Iată cum, în chip atât de fericit, istoria instituţiei noastre se împleteşte cu Biserica", remarca în 1903 colonelul P. V. Năsturel în cartea "Steagul, stema şi însemnele domniei".

Prin importanţa şi semnificaţiile sale, evenimentul consemnat acum 192 de ani constituie un moment de referinţă în istoria Poliţiei Române. Înmânarea acestui steag al Agiei legalizează funcţionarea instituţiei Poliţiei Române.

Cuvântul "poliţie" provine din greceşte, care înseamnă activitate de ordine de stat. A intrat în uzul curent la noi, după toate aparenţele, în epoca fanariotă, datorită influenţei greceşti. În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea se vorbeşte deseori în documentele vremii despre " poliţie", cu înţelesul de "activitate de stat" şi chiar cu acela de "stat" propriu-zis.

Odată cu înjghebarea în decursul milenar al istoriei şi apariţia statului, poliţia, cu sarcina de a menţine ordinea în cetate, îşi dezvoltă propria instituţie, care, pe parcursul istoriei, suferă transformări şi împreună cu armata şi justiţia contribuie, sub conducerea nemijlocită şi cu aportul direct al voievozilor şi al domnitorilor noştri, la instaurarea ordinii şi a autorităţii pe meleagurile moştenite de la înaintaşi.

Datele privind istoricul Poliţiei Române nu apar decât în perioada modernă, după anul 1800. Poliţia ca instituţie a însoţit statul în toate orânduirile cunoscute de istorie, întrucât orice stat are nevoie de ordine internă, deci şi de structura prin care aceasta să fie asigurată.

Ministerul Trebilor din Lăuntru se împărţea, la vremea înfiinţării sale, în trei secţiuni, iar în atribuţiile secţiei I, pe prim plan se situa poliţia generală, ale cărei baze au fost puse prin Regulamentul Organic. Din 1861 a luat denumirea de Ministerul de Interne, jucând un rol constructiv în istoria poporului român.

Cea dintâi lege care dă o adevărată organizare Poliţiei a fost promulgată la 1 aprilie 1903 şi se intitulează Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului. Ea a fost elaborată de ministrul de interne Vasile Lascăr, despre care se poate spune că este părintele şi organizatorul poliţiei din România.

Legea organizării Poliţiei Generale a Statului din 1 aprilie 1903 este considerată, din punct de vedere istoric, prima lege organică de poliţie. Ea preciza atribuţiile şi stabilea competenţele personalului poliţiei, instituind principiul stabilităţii organelor poliţieneşti şi scoaterea lor în afara luptelor politice.

În 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989, se reînfiinţează Poliţia Română, ale cărei competenţe vor fi reglementate ulterior prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.

Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări, menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturile legitime ale cetăţenilor, precum şi a alte drepturi prevăzute în acte internaţionale, la care România este parte.

Demilitarizarea poliţiei a fost cerută încă din 1998 de unii politicieni. Procesul a avut loc în anul 2002, fiind un lucru necesar pentru integrarea României în UE. În urma acestui proces, profesia de poliţist a fost redefinită, ea intrând în nomenclatorul de meserii din România.

Poliţia Română este în prezent "instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii".

Stimaţi colegi, noile realităţi din domeniul ordinii publice impun, în contextul unei specializări şi al unui profesionalism ridicat, dezvoltarea şi transformarea permanentă a cel puţin cinci capacităţi: capacitatea de informare, viteza de reacţie, forţa de reacţie, controlul situaţiei în timp şi spaţiu, gestionarea activităţii de comandă. Punerea în funcţiune a unui mecanism bazat pe asigurarea acestor capacităţi creează garanţia intervenţiilor cu succes pentru apărarea ordinii publice, asigurarea siguranţei persoanelor şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în conformitate cu legea.

Cu prilejul Zilei Poliţiei Române, transmit un gând de apreciere, preţuire şi respect pentru eforturile de zi cu zi în asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă în rândul comunităţilor locale. Mult succes şi împliniri profesionale în exercitarea atribuţiilor poliţiştilor români, puse în slujba respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor!

La mulţi ani!