Parliamentary debates

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Declaraţia mea politică de astăzi vă aduce în atenţie o problemă gravă a sistemului de învăţământ românesc, şi anume aceea a abandonului şcolar. Motivele acestui fenomen sunt multiple. În cele ce urmează vă voi prezenta câteva dintre ele, precum şi soluţiile liberale de rezolvare propuse în Programul de guvernare pe termen mediu şi lung, expus în această primăvară.

În primă fază, considerăm că accesul la educaţie trebuie văzut din punctele de vedere ale beneficiarului: accesul la infrastructura materială şi la resursa umană, accesul la informaţie şi accesul la finanţare. Cele trei elemente reprezintă obligaţii de bază ale sistemului de educaţie către beneficiarii săi. În momentul de faţă ne confruntăm cu existenţa unui mare număr de tineri care nu sunt angajaţi şi care nu urmează programe de educaţie sau formare profesională. De asemenea, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra familiilor şi a copiilor în situaţie de sărăcie extremă şi asupra neintegrării sau lipsei serviciilor educaţionale pentru un număr semnificativ de copii cu cerinţe educaţionale speciale. Soluţiile pentru garantarea accesului la educaţie se referă nu doar la eliminarea discriminărilor, ci mai ales la generalizarea oportunităţilor.

Reducerea abandonului şcolar şi a ratei de părăsire timpurie a şcolii reprezintă unul dintre cele mai dificile obiective pentru România, reprezentând în acelaşi timp un angajament faţă de Uniunea Europeană, în contextul Strategiei EU 2020.

În momentul de faţă, rata de părăsire timpurie a şcolii este de cca. 17%, fiind cauzată de contextul familial (peste 70%) şi de gradul de sărăcie al acestora. Soluţiile pentru reducerea abandonului şcolar trebuie introduse în funcţie de gradul de extindere al acestuia pe diferitele niveluri de studii. Considerăm că este nevoie de creşterea accesului la şcoala de proximitate şi completarea educaţiei, faţă în faţă cu învăţarea la distanţă, prin intermediul tehnologiilor digitale; urgentarea introducerii internetului în toate unităţile şcolare; formarea de pachete financiare privilegiate pentru cadrele didactice care vor activa în zone rurale, în funcţie de un set de criterii specifice şi pentru formarea acestora; susţinerea iniţiativelor public-private care urmăresc înlesnirea transportului elevilor pe traseul domiciliu - şcoală - domiciliu şi învăţarea la distanţă, utilizând mijloace digitale; asigurarea condiţiilor pentru introducerea celor 5 criterii ale "stării de bine în şcoli" conform cerinţelor UNICEF: educaţie incluzivă, relevantă şi eficace educativ, sigură şi sănătoasă inclusiv emoţional şi psihologic, deschisă către egalitatea de gen, activă şi participativă la cerinţele comunităţii, prin susţinerea de programe publice sau private - de la alimente gratuite în şcoli, programe de supraveghere după şcoală, consiliere psihologică etc.

Pe lângă toate acestea enumerate, care sunt doar o parte dintre soluţiile liberale propuse pentru diminuarea ratei abandonului şcolar în România, trebuie să ne concentrăm eforturile pe întărirea colaborării instituţionale.