Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit la microfon pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul deputat Ion Mocioi.

Domnul Ionel Marineci a depus la Secretariat declaraţia.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Dobrogea, la o nouă aniversare".

Dreptul de a ne uni toţi românii într-un singur stat nu ni l-au dat războaiele sau tratatele, ci realitatea cea mai vie. "Graniţele noastre nu au fost cuceriri, ci de restabilire a unui drept natural pe care toate popoarele europene l-au realizat, de la cele mai mari până la cele mai mici", afirma Lucian Blaga.

Fiecare naţiune e îndreptăţită să spere că va fi sortită să exprime, de la locul ei terestru, adevăruri de necontestat, precise, clare. În 1878, Dobrogea, prin mărimea unităţii sale de voinţă şi de înfăptuiri, şi-a ales acest destin, hotărând să meargă mai departe în istorie, alături de ţara care-i reprezintă eternităţile. Pentru dobrogeni, ziua de 23 noiembrie reprezintă începutul unei noi istorii, continuitatea generaţiilor care o alcătuiesc şi aprofundarea caracterului care-i stă la bază.

Locuit din cele mai îndepărtate vremuri ale existenţei omenirii pe aceste meleaguri de grupuri şi societăţi umane ascunse sub anonimat, pământul dobrogean a cuprins populaţii ce se înrudeau prin cultură şi forme de civilizaţie cu populaţiile ce trăiau pe teritoriile vecine cu el. Atunci când apar pentru prima dată în lumina istoriei scrise, pe la sfârşitul secolului VI înaintea lui Christos, locuitorii ţinutului dintre Dunăre şi Marea Neagră sunt identificaţi ca geţi, "cei mai curajoşi şi mai drepţi dintre traci", după cum spunea Herodot, adică de acelaşi neam cu dacii din Câmpia Dunării, din Moldova şi din Transilvania.

În decursul istoriei, pe pământul Dobrogei, s-a produs o adevărată sinteză etnică românească. Aici s-au amestecat românii autohtoni cu cei veniţi de pe malul stâng al Dunării, atât din Ţara Românească sau Muntenia, cât şi din Moldova şi cu păstorii transilvăneni sau moldoveni coborâţi cu turmele.

Dobrogea are o veche tradiţie istorică, ale cărui începuturi de locuire umană se manifestă odată cu procesul de antropogeneză, adică din epoca paleolitică. Perioada medievală se manifestă prin evoluţia civilizaţiei româneşti, integrată iniţial Ţării Româneşti, până la sfârşitul domniei lui Mircea cel Bătrân, după care Dobrogea, timp de 400 de ani, a fost sub administraţie otomană. Numeroase monumente de arhitectură relevă şi această amprentă specifică epocii medievale. Dobrogea se va afirma, de-a lungul secolelor, în indisolubilă legătură cu istoria românilor, cu interesele lor comerciale şi spirituale, ca o placă turnantă şi ca o punte de confluenţă a civilizaţiilor, nod important de comunicare, dar şi comercial între Orient şi Occident.

În urma războiului de independenţă din 1877, Dobrogea revine la patria-mamă, statul naţional român, iar prin Tratatul de la Berlin - 1878, se consacră cucerirea independenţei de stat a României. Acest moment constituie adevărata renaştere ce se va înfăptui după războiul de independenţă şi instalarea administraţiei româneşti, la 23 noiembrie 1878, în străvechea provincie a lui Burebista şi Mircea cel Bătrân. De atunci şi până astăzi, această dată este aniversată şi animată de sentimentul solidarităţii naţionale, anul acesta împlinindu-se 125 de ani de la marele eveniment istoric.

Revenirea Dobrogei în cadrul statal românesc a însemnat un prim moment important spre consolidarea statului naţional român şi spre unificarea celorlalte provincii aflate sub o dominaţie străină. Dobrogea reprezintă o zonă geografică specifică. De aici se deschid orizonturile de apă către toate colţurile lumii, de aici porneşte civilizaţia armonioasă a mai multor etnii, aici se intersectează culturi, religii, tradiţii şi obiceiuri. Totodată, însă, Dobrogea reprezintă şi o prioritate strategică din punct de vedere geopolitic. În prezent, staţionarea trupelor aliate pe parcursul războiului împotriva terorismului au constituit un moment forte în invitarea de aderare a ţării noastre la NATO. Acum, când lupta antiteroristă continuă, prin punerea la dispoziţie a bazelor militare aflate în judeţul Constanţa, spaţiul danubian pontic îşi demonstrează, încă o dată, importanţa care concordă cu aspiraţiile de integrare a României în structurile euroatlantice.

Această zonă a fost şi este mereu actuală, prin poziţionarea, dar şi prin atitudinile sale întotdeauna hotărâte şi certe şi reprezintă un model de convieţuire şi de armonie, fapt ce poate servi drept exemplu şi îndemn spre prosperitate şi stabilitate. România nu putea fi întreagă fără teritoriul pe care a propovăduit şi a vieţuit Sfântul apostol Andrei, cel care avea să devină ocrotitorul ţării noastre.

Dobrogea e unică în felul ei, e un loc care a găzduit culturi, a generat o vie şi frumoasă istorie, din cele mai vechi timpuri, a creat clădiri şi mai ales lăcaşuri de cult dintre cele mai diverse, iar dobrogenii se pot mândri că, încă din cele mai vechi timpuri, şi-au manifestat fermitatea caracterului şi a deciziilor, înfăptuind, astfel, un vis de aur al tuturor conaţionalilor noştri: formarea cadrului statal românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.