Costache Mircea
Costache Mircea

Sittings of the Chamber of Deputies of April 23, 2002

Sittings of the Chamber of Deputies of April 23, 2002

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.16 Costache Mircea - declaraţie intitulată: "infractocraţii în acţiune";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................
Dau cuvântul domnului Mircea Costache; urmează doamna deputat Leonida Lari.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi amintesc că, chiar în această sală, în urmă cu un an, domnul Günter Verheugen, înaltul comisar pentru integrare, ne atrăgea atenţia, referitor la starea de lucruri din ţara noastră, că, având un asemenea nivel al corupţiei şi o justiţie subordonată politic, nimeni nu are nevoie de un asemenea partener.

De aceea, mi-am intitulat declaraţia de astăzi: "Infractocraţii în acţiune".

Am impresia, şi uneori chiar certitudinea, că paleativul integrării noastre în rândul ţărilor dezvoltate le-a luat unora minţile, dacă le-ar fi avut vreodată. Mai, mai să crezi că odată ajunşi lângă Germania, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, se şi ia la noi, în mod spontan, ca tusea, microbul organizării sociale, al eficienţei economice, al legalităţii şi disciplinei, al coerenţei şi acurateţei managementului politic şi economic.

Se omite faptul că acele ţări nu ar fi ajuns ce sunt astăzi, dacă nu ar fi fost conduse de oameni fermi, care să imprime societăţilor respective, coeziune, sens, justiţie, cultul valorii, securitate civică, mândrie naţională.

Conducerile, guvernele, personalităţile politice au influenţat valorificarea potenţialului natural şi uman, a conjuncturilor internaţionale, înscriind popoarele lor pe orbita dezvoltării economice şi a progresului social.

Inutil să amintim ce a făcut din Japonia o mare putere economică. Numai resursele naturale, nisipul şi apa? Chiar şi americanii se minunau, cu vreo trei decenii în urmă, de succesele managementului japonez, care eficientiza rapid firme americane falimentare, şi se întrebau într-un documentar cinematografic, care a circulat şi la noi, de ce japonezii pot şi noi nu?

Se vorbea acolo despre "time spirit", mişcarea de invenţii, inovaţii, organizare ergonomică, roboţi industriali, prestigiul firmei, standardul de viaţă al muncitorilor.

Cum credeţi dumneavoastră că poate să aducă propăşirea societăţii româneşti tagma jefuitorilor care calcă în picioare ultimul strop de demnitate a cetăţeanului? În ce constă managementul politic practicat la noi, dacă fiecare guvernare cultivă disoluţia statului, marasmul economic, hoţia generalizată, degringolada socială?

Toată lumea recunoaşte că sărăcia, şomajul, creşterea preţurilor, ineficienţa justiţiei şi ordinii publice, sunt tare ale unei societăţi în derivă, dar nu găseşte nimeni soluţii de redresare.

Când să le găsească, dacă din zori până în noapte o mână de satanişti se gândesc numai la inginerii infernale, la excrocherii fabuloase?

Toţi recunosc faptul că nu se poate nimeni îmbogăţi cinstit peste noapte. Ne-am culcat seara proletari, că aşa a fost sistemul, şi, când ne-am trezit dimineaţă, unii erau deja mari proprietari de fabrici, de rafinării, de hoteluri.

Analizaţi, în câte zeci de ani, în câte decenii devin milionari în dolari, francezi, englezi, americani, germani, alţii cărora vrem să ne alăturăm, şi în câte zile devin unii la noi?!

Principala condiţie pe care trebuie să o îndeplinească un om pentru a face parte din structurile de conducere administrativă în ultimii 12 ani, este capacitatea de a fura, de a jefui, de a ţepui.

Dacă nu face dovada eficienţei în a crea fonduri pentru partid, paravanul celor mai mari excrocherii, nu va ajunge niciodată, nici prefect, nici preşedinte de Consiliu judeţean, nici primar, darămite ministru?! Se face pur şi simplu o selecţie artificială, în sensul conservării, perpetuării şi proliferării genei infracţionale a naţiunii.

Dacă până în 1989 maşina comunistă îşi concentra energia pe claxon, acum maşina infracţională preferă, dimpotrivă, tăcerea, omerta sau diversiunea. Şi la umbra nopţii, se chivernisesc unii cu o furie prevestitoare a apocalipsei.

Vreţi să scutiţi poporul de chinuri, de sarabanda scumpirilor, a sinuciderilor şi debusolării? Atunci, nu mai apelaţi la scumpirea accizelor, care duce la scumpirea pâinii săracilor. Puneţi impozit pe hoţie, pe vile, pe proprietăţi dobândite prin fraudă, pontoane în Deltă, automobile de lux, că am ajuns ţara cea mai săracă, cu cele mai multe automobile de lux din lume, nu mai puneţi biruri pe spinarea celor pe care i-aţi adus în sapă de lemn, căci fierul vechi se exportă. Sunt în România oameni care câştigă 500 de milioane, 1 miliard sau mai multe miliarde pe zi, atât de mulţi bani că îşi fac ziare, televiziuni, radiouri, prin care să intoxice şi să manipuleze mulţimea, împotriva propriilor interese.

Publicaţi lista miliardarilor, că poporul are dreptul să-i cunoască, să aprecieze modul cum şi-au făcut averile. Să-i aveţi în vedere şi pe aceia care cumulează, chipurile, în mod legal, concomitent, funcţii precum cele de: demnitar, patron, acţionar, membru în consilii de administraţie, funcţionari de bănci. Noi înţelegem că ei se scoală mai de dimineaţă, dar nici chiar aşa!

În loc să tot măriţi mereu accizele, preţurile la gaze, curent electric, întreţinere, alimente, obiecte caznice, mai bine opriţi jaful în banii publici, pe care îl cunoaşteţi foarte bine.

Care va să zică, nu puteţi scoate banii de la cei ce i-au furat, şi îi puneţi mereu în cârca cetăţeanului! Numai în acest an, contribuabilul român acoperă, prin taxe şi impozite, mii de miliarde furate de la BANCOREX, 4.000 de miliarde de la Banca Agricolă, 1.250 de miliarde de la Compania Română de Petrol. Acesta, da, management! Să măreşti mereu accizele, preţurile, ca să acoperi jaful!

Pretutindeni în lume, se duc războaie pentru petrol, petrolul fiind regele comerţului mondial. Numai la noi prosperă mafioţii, iar Compania Română de Petrol e falimentară. "Gaura" de 1.250 de miliarde de lei de la C.R.P., fiind acoperită prin preluare la datoria publică, pe spatele românilor. Dacă cu petrolul nu faceţi afaceri rentabile, atunci cu ce?! Cu accize, impozite şi taxe poate să guverneze oricine sau nici nu avem nevoie de un guvern. Pretutindeni în lume se duc războaie, am spus, pentru petrol.

În concluzie, vreţi să aveţi bani, să vă ajungă fondurile publice? Furaţi mai puţin!

Parafrazând un celebru senator poet, vom aprecia şi noi că "în ţara lui acciză Vodă, infractocraţii sunt la modă". Dar la modă sunt azi, pe tot continentul european, cum vedeţi, naţionalismul luminat şi justiţiarismul, încât nu pot să nu avertizez: "Domnilor de la Guvern, au şi românii un Le Pen".

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.