Parliamentary debates

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se vorbeşte mult şi prost, mai ales dinspre Putere, despre "iminenta" integrare a României în NATO, ca fiind un cadou fabulos, o adevărată conductă de lapte şi miere care se va trage de la Bruxelles încoace, spre a ne adăpa mai bine. Pentru cei care au cercetat obiectiv, profesionist, gospodăreşte, evoluţia geopolitică a lumii în ultimele decenii, scepticismul ia locul exaltării istericoide şi dăunătoare. Într-un demers realist, e obligatorie prezenţa întrebărilor, a cuantificării tuturor efectelor, inclusiv a celor secundare. Are statul român fondurile necesare pentru a susţine financiar un asemenea colos? Există, oare, cu adevărat o ameninţare inamică? Dacă da, din ce parte vine? E atât de puternică, încât să justifice costurile imense ale integrării într-o structură (muribundă sau nu, asta rămâne de văzut!) care să ne protejeze în caz de conflict armat? Şi, dacă totuşi intrăm, şi plătim, şi strângem cureaua, şi cotizăm din greu, e oare de ajuns?! Am trăit, în vara anului 1940, tragedia prăbuşirii graniţelor ţării, în contextul în care marile puteri "democrate" ale Occidentului ne garantaseră, cu zâmbetul pe buze, cu ani în urmă, că nimic rău nu ni se putea întâmpla. Istoria nu e făcută, însă, numai din tratate seci şi neputincioase, ci şi din surprize adeseori neplăcute, pe care, cu intuiţie şi bun simţ, le vom putea prevedea şi contracara din vreme.

Să avem încredere în toate caiafele care ne promit marea cu sarea, pentru o servietă cu dolari? Mai bine nu. Înţelept ar fi să ne urmărim interesele cu toată clarviziunea de care suntem capabili. Să ne integrăm în concertul european şi mondial, dar nu în genunchi. Să fim independenţi, stăpâni pe situaţie, riguroşi cu noi înşine şi, nu în ultimul rând, să ne păstrăm identitatea naţională. Mergem cu inima deschisă spre o Europă a Naţiunilor, dar ne exprimăm îngrijorarea cu privire la reprimarea brutală şi aberantă a dreptului nostru la diferenţă.

Guvernul PSD minte cu seninătate atunci când prezintă în roz relaţiile României cu NATO şi UE. Integrarea în Uniunea Europeană este departe (tot mai departe!), iar cea în NATO pare, pe zi ce trece, o glumă proastă. Când primele sicrie ale soldaţilor români vor veni din Afganistan, poate vor pricepe şi ultimii români manipulaţi de Putere că lucrurile nu sunt atât de simple precum par, iar basmul cu PSD cel Voinic şi Merele de Aur se răsuflă de la o zi la alta. Adio, Europa!