Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

De câteva zile, o nouă campanie agresivă de denigrare a fost declanşată împotriva Partidului România Mare. E un scenariu devenit deja clasic: din când în când, unii politicieni îşi reamintesc că PRM este un partid incomod, cu o poziţie radicală faţă de politica abuzivă şi antinaţională a guvernanţilor. Din acel moment, timp de câteva săptămâni, toate armele sunt îndreptate împotriva preşedintelui Vadim şi a mişcării politice pe care acesta o conduce: demnitarii cer strategie anti-Vadim, Executivul se gândeşte să modifice programa şcolară pentru a-i învăţa pe copii să nu voteze Partidul România Mare, unii analişti politici - care nu au citit nici măcar un rând din doctrina partidului nostru - ne acuză de propagarea doctrinală a extremismului.

Este un adevăr incontestabil, greu de digerat pentru unii, că PRM, al doilea partid al ţării, cu o cotă electorală în continuă creştere, reprezintă în acest moment marele adversar al unui sistem politic corupt. Toţi denigratorii săi l-ar dori rupt în bucăţi sau eliminat definitiv din viaţa politică, sperând să îşi apropie, în acest mod antidemocratic, un electorat semnificativ şi fidel.

Care să fie cauza acestei recente campanii declanşate împotriva Partidului România Mare? Poate că ultimul sondaj de opinie la scară naţională, care acordă formaţiunii noastre peste 30 de procente din preferinţele electoratului, procente care, printr-o tendenţioasă intervenţie chirurgicală, s-au transformat în 19%, pentru ca în unele cotidiene să ajungă chiar la 12%.

Este o performanţă fără precedent ca un partid de guvernământ care nu reuşeşte să ofere populaţiei altceva decât statistici spectaculoase să crească fulminant în intenţia de vot, într-o perioadă în care erodarea ar fi trebuit, în mod logic, să se manifeste. Asta în timp ce - nota bene - tocmai principalul partid de opoziţie este prezentat, în mod tendenţios, ca o formaţiune politică în cădere. Un astfel de fenomen ar putea avea loc, pentru a cita un filosof clasic, numai în cea mai bună dintre lumile posibile, sub cea mai rodnică guvernare. Dar actualul executiv se află departe de o asemenea performanţă.

Experţii în dezinformare arată că cel mai bun mod de a-ţi lovi adversarul survine în momentul în care reuşeşti să creezi acestuia o falsă imagine, susceptibilă de a-l compromite definitiv. Şi ce etichetă mai puţin onorabilă şi mai agresivă putea fi alipită partidului nostru, dacă nu aceea - atât de puţin acceptabilă în lumea contemporană - de "extremişti".

Fără nici o dovadă palpabilă - dovadă ce nu poate fi prezentată deoarece nu există decât în mintea adversarilor noştri - s-a sugerat că formaţiunea noastră politică ar propaga formule agresive în raporturile cu alte ţări şi naţionalităţi. Unde sunt consemnate, domnilor, aceste formule agresive? În care document al Partidului România Mare? Din câte ştim noi, nu un primar PRM, ci unul reprezentând Partidul Social Democrat a încercat, la Piatra Neamţ, să construiască un cartier al segregaţiei rasiale. A încercat cineva, în acel moment, să izoleze politic partidul de guvernământ? A cerut cineva atunci o strategie îndreptată împotriva lui Adrian Năstase? Întrebarea este, evident, retorică…

Dar haideţi să vedem, punctual, cine suntem noi şi cine sunt cei care ne acuză de extremism. Partidele guvernamentale care, din 1996 şi până astăzi, şi-au asumat postura de specialiste exclusive într-ale democraţiei, nu practică cumva o formă gravă de dispreţ la adresa electoratului şi a democraţiei prin practica racolării de parlamentari, primari şi consilieri locali? Cum mai poate fi considerat votul ca fundament al unui stat democratic, dacă cei care sunt desemnaţi de populaţie să o reprezinte pe baza unei anumite platforme şi unei anumite identităţi politice sunt atraşi prin cântece de sirenă sau, efectiv, prin şantaj într-o altă tabără politică? Spre exemplu, astăzi, numărul de primari şi consilieri ai principalului partid de guvernământ este dublu faţă de cel obţinut în alegeri. Mai mult, sunt unii care ne acuză de populism - în general o formă a extremismului - dar ce formă mai cruntă de populism poate fi concepută decât Contractul de 200 de zile sau acţiunea „Laptele şi cornul"?

În încercarea de a găsi un cap de acuzare împotriva noastră, unii au fost dispuşi să sugere că, citez, "PRM ar putea atrage ţara într-un război". Împotriva cui, domnilor? Faţă de cine a exprimat partidul nostru intenţii agresive? Nu avem de cerut nici unui vecin nimic şi credem în revenirea paşnică şi consensuală a Basarabiei la patria-mamă.

România nu este inamicul nimănui, dar are - şi va avea până în momentul aderării propriu-zise la NATO - amici mai mult sau mai puţin bine intenţionaţi.

Dacă cineva târăşte ţara în război, atunci acesta este actualul guvern, care a explicat recent faptul că România va participa la războiul preconizat împotriva Irakului, fără a mai fi nevoie, în acest sens, atenţie, nici măcar de votul Parlamentului! Totuşi, domnilor, pentru o măsură atât de gravă trebuie să avem dovezi evidente că o agresiune împotriva Irakului este necesară în cadrul campaniei anti-teroriste. Opinia publică din România trebuie informată şi consultată. Dată fiind gravitatea eventualelor implicaţii prin antrenarea ţării noastre în războiul anti-irakian, ar fi poate oportună nu doar consultarea Parlamentului, ci chiar realizarea unui referendum. Altfel, vom fi târâţi într-un război fără a avea nici cea mai mică posibilitate de a ne exprima un punct de vedere. Şi nu PRM va face acest lucru. În faţa acestei situaţii, lăsăm opinia publică românească să judece dacă un partid a cărui politică are la bază realul interes naţional poate fi considerat extremist.

În concluzie, invităm pe toţi denigratorii partidului nostru să renunţe la placa tocită cu referiri la extremism, xenofobie, execuţii pe stadioane şi alte minciuni. Lăsaţi electoratul să decidă ce partid îl poate prezenta mai bine, aceasta fiind garanţia unei adevărate democraţii!

Vă mulţumesc.