Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cel mai important pas în reforma statului - modificarea Constituţiei"

România trece, în ultimii doi ani, printr-un proces profund de reformă la toate nivelurile sale. Intrarea în Uniunea europeană, criza economică şi relativa instabilitate politică au creat această nevoie de schimbare. Mai mult decât atât, au impus şi un ritm susţinut, aşa cum nici presa, nici politicienii, nici măcar societatea, în ansamblu, nu erau obişnuiţi.

În ultimii doi ani, s-au adoptat codurile juridice: codul penal, codul civil, codul de procedură penală, codul de procedură juridică. S-a înfiinţat ANI, poziţia DNA s-a întărit. S-a produs, deci, reforma în Justiţie.

În plan economic-administrativ, România a fost forţată să se schimbe din cauza crizei economice, a trebuit să adoptăm un model mult mai auster şi să fim mult mai echilibraţi. Efectele sunt atât sociale, cât şi politice. Adoptarea Legii pensiilor, a Legii salarizării unitare şi a Codului muncii vor schimba în anii următori faţa societăţii româneşti. Efectele nu se simt încă, dar ele vor veni şi vor fi, nu am nicio îndoială, pozitive. S-a pus în sfârşit ordine în lucruri când vine vorba de aparatul bugetar şi cheltuielile statului. Costurile sociale sunt mari, mulţi oameni se simt nemulţumiţi, dar reforma administrativ-economică era absolut necesară.

După ani de discuţii şi de dezbateri uneori interminabile, am reuşit să adoptăm Legea educaţiei. Când în 2007 se semna, la Cotroceni, Pactul pentru Educaţie, credeam că lucrurile vor merge mult mai simplu. Abia la patru ani distanţă, dând dovadă de voinţă politică, Guvernul a reuşit să impună actul normativ.

În acest moment are loc reforma din Sănătate. Reorientarea banilor către spitale care pot oferi servicii de calitate românilor este o mişcare corectă şi ar trebui să producă efecte în perioada următoare.

Toate aceste modificări care s-au produs în ultimii ani arată faptul că România s-a schimbat la toate nivelurile: social, economic şi chiar politic. Reforma statului este un proces aflat în plină desfăşurare. El va marca România pentru următorii 20-30 de ani. Ţinta sa nu este schimbarea de dragul schimbării, ci trecerea la un model de dezvoltare echilibrat, care oferă constanţă şi siguranţă.

Schimbările, oricât de importante, trebuie marcate şi din perspectivă constituţională. Aceşti ani intenşi de reformă economică şi administrativă au arătat că actuala Constituţie are multe lipsuri şi nu corespunde nevoilor actuale ale României. Modificarea Constituţiei nu este un act politic menit să avantajeze unul sau altele dintre partide, este o necesitate asupra căreia întreaga clasă politică a căzut de acord. Societatea civilă cere de mult timp această modificare şi este direct în interesul românilor să o voteze în cazul unui referendum.

Noua Constituţie are câteva coordonate obligatorii: să respecte decizia românilor de acum doi ani, de la referendumul din 24 noiembrie 2009; să traseze clar linii de demarcaţie între puterile din stat (în ce măsură Preşedintele poate demite Premierul, în ce măsură Preşedintele poate fi suspendat şi demis, în ce măsură Parlamentul poate fi dizolvat). Aceste ambiguităţi existente nu fac decât să sporească tensiunea politică. O decizie clară, tranşantă, ieşirea din zodia struţo-cămilei, ar fi dezirabile tocmai din perspectiva stabilităţii politice.

Dezbaterea privind Constituţia trebuie să marcheze plenar următoarea perioadă. Ar mai fi un an până la organizarea unui eventual referendum. Trebuie ca la nivelul societăţii să existe o dezbatere de idei reală, în urma căreia să rezulte un act fundamental care să arate clar în ce direcţie vrea România să meargă, pe care apoi cetăţenii trebuie să-l valideze prin vot.

La 21 de ani de la căderea comunismului, cred că suntem datori să avem o Constituţie europeană, capabilă să ofere suport pentru realizarea binelui comun.