Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Mironescu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Laurenţiu Mironescu:

"Calitatea actului universitar"

Învăţământul în România este, fără îndoială, un domeniu care a trezit controverse de-a lungul timpului şi a necesitat numeroase reglementări legislative.

S-au căutat cele mai bune soluţii, care să aproprie funcţionare acestui domeniu de practică europeană. Legea învăţământului a suferit numeroase modificări în ultimii ani, însă, cu toate acestea, situaţia este departe de standardul de eficienţă la care se doreşte să se ajungă.

În învăţământul superior, se aplică ideea de autonomie universitară, în sensul că instituţiile de învăţământ superior au dreptul să îşi gestioneze funcţionarea internă, garantată de Legea învăţământului. Această autonomie funcţionează pe baza modelului european, însă aplicarea ei în ţara noastră suferă de unele disfuncţionalităţi.

Studentul român trebuie să respecte regulile impuse de universitatea în cadrul căreia este înmatriculat. Practica regulamentelor universitare îi impune un anumit program, care se traduce prin prezenţa facultativă la cursuri şi prin obligativitatea prezenţei la seminarii sau laboratoare. Se ajunge, de multe ori, la situaţia în care profesorii ţin cursurile în faţa unui număr restrâns de studenţi, fapt care nu este îmbucurător. Cursurile universitare sunt extrem de importante pentru un student. Ascultând conceptele şi informaţiile expuse de profesor, tânărul student primeşte informaţii preţioase, care îi creează cadrul general de înţelegere a tainelor materiei respective.

Doar prezenţa la seminarii, adeseori nu este suficientă, deoarece tandemul curs-laborator/seminar, este conceput să realizeze un maxim de eficienţă în transmiterea informaţiilor de la profesor la student. Adeseori, apelul de a veni la cursuri nu este suficient pentru ca studenţii să umple sălile şi amfiteatrele universităţilor. Atâta vreme cât nu există o obligativitate în acest sens, există riscul ca eficienţa, managementul calităţii şi cantităţii actului universitar să fie afectat.

Din păcate, autonomia universitară este prost înţeleasă în ţara noastră. Este nevoie, fără îndoială, de conştientizarea faptului că o bună pregătire nu se poate face decât prin participarea constantă la curs şi la seminar.

Am asistat la semnarea Pactului Politic pentru Educaţie, prin care partidele sunt de acord cu privire la importanţa şi prioritatea învăţământului din România, însă, acest act nu poate să devină eficient fără o înţelegere constructivă a ideii de autonomie universitară.

Atrag atenţia asupra necesităţii ca tânăra generaţie să înţeleagă faptul că, în profesiile alese, nimic nu poate înlocui baza teoretică dobândită în timpul facultăţii şi studiilor masterale. Venind doar la seminarii sau laboratoare, se creează riscul unei insuficiente pregătiri pentru viitor. Intră în obligaţia autorităţilor competente să regândească conceptul de autonomie universitară, fără a atinge esenţa lui. Ce se poate face este să se nuanţeze acest concept înspre creşterea calităţii actului universitar, cu consecinţe dintre cele mai pozitive asupra generaţiei de mâine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.