Parliamentary debates

Domnul Andrei-Răzvan Condurăţeanu:

"Probleme pe piaţa muncii"

Problemele cu care se confuntă piaţa muncii din ţara noastră sunt cunoscute şi recunoscute de toată lumea, de mulţi ani. Ele sunt legate de: lipsa locurilor de muncă; costul ridicat al forţei de muncă, având drept cauză ponderea ridicată a contribuţiilor sociale în aceste costuri; rata înaltă a şomajului de lungă durată, mai ales la tinerii absolvenţi şi la persoanele cu vârsta mai mare de 45 de ani; rezistenţa fenomenului de muncă la negru; evaziunea fiscală majoră în zona contribuţiilor sociale, prin neplata acestora de către angajatori şi remunerarea alternativă şi gri a salariaţilor legal înregistraţi.

Dacă în ceea ce priveşte costul forţei de muncă a existat un început prin diminuarea contribuţiei de asigurări sociale a angajatorului cu 5 puncte procentuale, eforturile pentru diminuarea efectelor negative generate de celelalte probleme menţionate au fost nesemnificative şi nu au adus efectele scontate.

Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă conţine un capitol întreg (Cap. 5) destinat măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă. Acest capitol a fost completat în ultimul timp cu o serie de măsuri de stimulare a creării de noi locuri de muncă, în special pentru tinerii absolvenţi sau şomerii cu vârsta de peste 45 de ani (subvenţii pentru angajatori, credite avantajoase sau acordarea de sume nerambursabile). Dar efectele acestor facilităţi sunt invizibile, ele fiind foarte puţin cunoscute şi, în consecinţă, puţin utilizate pe piaţa muncii. Consider absolut necesar ca ANOFM şi agenţiile judeţene ale acesteia să se implice mult mai mult în promovarea acestor facilităţi în rândul angajatorilor. Concomitent este necesară întărirea rolului agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă în promovarea şi monitorizarea pe baze competitive a programelor de măsuri active pe piaţa muncii.

Trebuie îmbunătăţită legislaţia privind stimularea ocupării forţei de muncă, astfel încât aceasta să promoveze măsuri active pentru asigurarea tranziţiei de la perioade inactive la perioade active pe piaţa muncii, cum ar fi, de exemplu, tranziţia de la perioada de îngrijire a copilului la reinserţia pe piaţa muncii. Este necesară susţinerea şi iniţierea de cursuri de calificare, cu precădere în meserii care sunt solicitate pe piaţa muncii.

Ar trebui organizate şi dezvoltate la nivelul statului organisme care să aibă ca sarcină prioritară identificarea la nivel naţional, dar şi local atât a oportunităţilor de afaceri, dar şi de înfiinţare a unor unităţi productive, care să ofere noi locuri de muncă. Aceste entităţi ar putea furniza ANOFM date utile în ceea ce priveşte posibilitatea de promovare a unor proiecte de sprijinire a înfiinţării de noi întreprinderi, dar şi informaţii referitoare la calificările necesare în noile locuri de muncă.

Un alt obiectiv ce trebuie avut în vedere este asigurarea unor locuri de muncă de calitate prin formarea continuă a lucrătorilor, dar şi prin stimularea investiţiilor care au ca destinaţie îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă.

În altă ordine de idei, consider că obiectivul combaterii muncii la negru, dar şi reducerea evaziunii fiscale în domeniul contribuţiilor sociale nu pot fi realizate decât prin transformarea Inspecţiei Muncii într-o instituţie cu responsabilităţi şi drepturi sporite pentru inspectorii de muncă, specifice unei "poliţii a muncii". Acest deziderat poate fi realizat prin elaborarea unor norme legislative care să prevadă întărirea măsurilor împotriva angajatorilor care acceptă şi încurajează munca la negru, dar şi a inspectorilor de muncă care ignoră cu bună ştiinţă ilegalităţile.

Introducerea cazierului social pentru firme şi persoanele din conducerea acestora - cărora, în cazul constatării unor abateri de la normele fiscale sau ale legislaţiei muncii, să le fie restricţionat accesul pe piaţa achiziţiilor şi contractelor publice - ar constitui un factor de descurajare pentru cei tentaţi să încalce legile.