Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Mircia Giurgiu, va urma domnul Vasile Soporan.

Domnul Mircea Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Douăzeci de zile de grevă în C.F.R."

Iată, aşadar, cu toate că sunt aproape 3 săptămâni de când a fost declanşată greva în C.F.R., nici administraţia, nici Ministerul Transporturilor, nici conducerea companiilor naţionale din C.F.R. nu a reuşit să rezolve această situaţie, cu toate că este un serviciu public de interes naţional, cu toate că angajaţii de acolo erau dispuşi la o negociere şi la a ceda câte ceva din ceea ce au solicitat şi cu toate că populaţia suferă.

Ne punem firesc întrebarea, pe măsură ce se vor scumpi majoritatea serviciilor, preţurile la utilităţi urcă, cu siguranţă că o să fie şi alte nemulţumiri şi riscăm să ajungem în situaţia ca, pe de o parte, o parte din salariaţi să fie în grevă, Guvernul... nu-l interesează, şi economia să sufere, să fie blocată. Dacă guvernanţii nu încearcă să rezolve legal conflictele care apar, înseamnă că cei care vor suferi nu vor fi numai salariaţii, ci majoritatea populaţiei din România şi inclusiv economia.

Aşadar, fac un apel atât la conducerea ministerului, cât şi la conducerea Guvernului şi la conducerea companiilor din C.F.R. să încerce să rezolve cât mai urgent această situaţie şi să fie pregătiţi şi pentru alte mişcări sindicale, fiindcă, aşa cum am spus, urmează creşteri de preţuri, care, cu siguranţă, vor stârni nemulţumiri în rândurile populaţiei.

Vă mulţumesc.

(Textul integral al declaraţiei)

Conflictul de muncă al angajaţilor C.F.R. s-a declanşat în luna aprilie, intrând într-o nouă fază în data de 8 iunie, când a început greva generală. Mecanicilor de locomotivă li s-au alăturat şi angajaţii din depouri. Revendicările protestatarilor sunt: transpunerea salariului minim pe economie în grila de salarizare de la C.F.R., ceea ce înseamnă o creştere a salariilor cu un procent de 10,7%, acordarea de tichete de masă pentru fiecare zi, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Cu toate că greviştii asigură în continuare o treime din servicii, impactul grevei este deosebit de grav, atât în ceea ce priveşte transportul populaţiei (transporturile rutiere nereuşind să suplinească transportul feroviar decât în mică măsură), cât şi transportul de mărfuri, cu răsfrângere asupra a multiple ramuri din economie. Se estimează că pierderile înregistrate zilnic sunt de 35-40 de miliarde de lei.

Astăzi, greva angajaţilor din C.F.R. a ajuns în cea de a douăzecea zi, ultima din punct de vedere legal. Oferta administraţiei, derizorie, a rămas aceeaşi de la 8 iunie: acordarea a cinci tichete de masă începând cu 1 iulie, urmând ca de la 1 octombrie să se mai adauge încă cinci.

Ce este de făcut? Pe de o parte, revendicările angajaţilor sunt absolut îndreptăţite şi rezonabile. Pe de altă parte, în contextul grevei, populaţia suferă, iar economia înregistrează pierderi uriaşe. Nimeni nu se mai poate ascunde după deget sau după declaraţii liniştitoare sau apeluri la calm.

Întrebarea este: ce întreprinde Guvernul pentru depăşirea situaţiei, când, cu fiecare oră care trece fără soluţii concrete, nimeni nu câştigă, dar toţi pierdem?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.