Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Călin Popescu Tăriceanu, se pregăteşte domnul László Borbély.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pregătirea Tratatului cu Rusia durează de mulţi ani. Faptul că negocierea tratatului reprezintă o prioritate a actualului Guvern este un lucru benefic în vederea fundamentării solide a aranjamentelor regionale de securitate ale României.

Intenţia preşedintelui României de a se consulta cu partidele politice parlamentare asupra proiectului acestui tratat are o încărcătură simbolică şi marchează necesitatea coordonării eforturilor forţelor politice interne pentru a asigura atingerea obiectivelor fixate de opinia publică pentru politica externă românească. Pentru a garanta atingerea acestui scop, ar fi fost însă mult mai oportun ca domnul Ion Iliescu să invite la Cotroceni doar reprezentanţii partidelor politice democratice.

Din păcate, reuniunea de vineri, 12 aprilie 2002, ameninţă să marcheze un regres pentru dezvoltarea politică democratică a României, din cauza invitării la aceste discuţii a Partidului România Mare şi a liderului său, Corneliu Vadim Tudor. Această invitaţie reprezintă un pas înapoi făcut de Preşedintele României.

Anterior, acesta luase decizia corectă de a nu mai accepta dialogul politic cu persoane cărora le este străină minima decenţă, atât în acţiunea politică, cât şi în exprimare, şi care contestă însăşi democraţia şi procesul de integrare euro-atlantică.

Faptul că Preşedintele Ion Iliescu hotărâse anterior să nu mai accepte prezenţa lui Corneliu Vadim Tudor la dezbaterile politice de la Palatul Cotroceni, a reprezentat o binevenită acţiune de curăţire a scenei politice. Acest gest a marcat decizia politică a Preşedintelui României de a se disocia public de limbajul politic violent şi ideile politice susţinute de Partidul România Mare.

Semnalul dat de Preşedintele României a fost în consonanţă cu deciziile partidelor politice. Unele dintre acestea, cum ar fi PNL, nu au întreţinut niciodată legături de cooperare politică cu PRM, iar, după alegerile din anul 2000, au respins ideea colaborării politice cu acest partid din opoziţie. Şi PSD a întrerupt dialogul politic cu PRM şi cu liderul său, după noiembrie 2000. Partidul România Mare nu a mai fost integrat în majoritatea parlamentară, aşa cum s-a întâmplat între ’92 şi ’96.

PNL a salutat această decizie a PSD, deşi aceasta a venit destul de târziu. Acum constatăm, însă, că are loc o revenire asupra ei, iar PRM ameninţă să devină din nou un actor politic luat în calcul de partidul de guvernământ.

Ameninţarea reprezentată de PRM la adresa democraţiei este cu atât mai mare cu cât, dincolo de transformarea demagogiei în mesaj politic, şi dincolo de folosirea unui limbaj violent şi vulgar, Corneliu Vadim Tudor şi colaboratorii săi s-au transformat în promotorii cei mai perseverenţi ai unor teze politice contrare interesului naţional. În plus, Partidul România Mare a devenit o citadelă a fostei elite a Securităţii, care încearcă să folosească acest partid pentru a-şi atinge obiectivele politice şi economice şi pentru a menţine influenţa centrelor de putere din perioada comunistă.

Din aceste motive, decizia Preşedintelui României de a invita Partidul România Mare şi pe Corneliu Vadim Tudor la întâlnirea de la Cotroceni este regretabilă. Ne exprimăm temerea că aceasta ar putea fi interpretată ca un gest politic de natură să deschidă calea reintegrării acestui partid, după o scurtă absenţă, în sferele cele mai înalte ale deciziei politice de la Bucureşti.

Prin invitaţia adresată lui Corneliu Vadim Tudor de a fi prezent la Palatul Cotroceni, Preşedintele României l-a transformat pe acesta într-un interlocutor nedorit atât pentru domnia sa, cât şi pentru ceilalţi invitaţi - primul-ministru şi partidele politice democratice.

Apreciez că o soluţie potrivită ar putea fi impunerea de către întreaga clasă politică şi de către opinia publică un embargou politic pentru Partidul România Mare şi Corneliu Vadim Tudor. La acest embargou …

(Domnul deputat Marcu Tudor comentează din bancă.)

Aveţi un limbaj foarte elegant, am remarcat!

… ar trebui să adere toate forţele politice, dar şi Preşedintele României, primul-ministru şi ceilalţi membri ai Guvernului. Partidul România Mare, din acest motiv, nu poate fi un interlocutor politic până când nu va dovedi că susţine interesele naţionale şi până când nu va adera la valorile şi principiile democraţiei. Angajamentele recente ale liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor, de renunţare la pamflet ca mijloc de exprimare politică, reprezintă prea puţin, şi, oricum, el trebuie să facă mai întâi în timp dovada acestei renunţări. În plus, până când Corneliu Vadim Tudor nu va rezolva problema proceselor de calomnie cu care se confruntă, nu mai poate fi un partener credibil pentru dialogul politic, iar acest lucru apare cu şi mai multă claritate în situaţia în care acest dialog are ca subiect chestiuni atât de importante, precum politica externă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. După originala democraţie liberală, cele trei milioane de români trebuie să stea deoparte.

Vă mulţumesc, domnule deputat.