Parliamentary debates

Domnul Gabriel Sandu:

Declaraţie politică intitulată "Necesitatea unui Masterplan pe următorii 6 ani".

Trebuie să recunoaştem că, dincolo de ambiţiile politice, guvernările României, atât cele actuale dar, mai ales, cele viitoare trebuie să aibă ca ghid un plan general de acţiune, care să fie un Masterplan pe următorii 20 de ani cu obiective concrete pe următorii 12 ani.

Acest plan vizează direcţiile generale de dezvoltare a României şi va trebui aplicat cu stricteţe pentru ca România să-şi poată accelera dezvoltarea.

Beneficiarii finali ai unui astfel de plan sunt cetăţenii, pentru că scopul ultim este acela de a îmbunătăţi calitatea vieţii la nivelul fiecăruia.

Marile nevoi cu care ne confruntăm la nivel naţional sunt lipsa de locuinţe, starea proastă a infrastructurii şi managementul insuficient de performant în administraţie.

Consider că un efort coerent şi conjugat, la nivel naţional, ar putea rezolva aceste probleme până în anul 2018.

Pe aceste trei mari direcţii ar trebui să se construiască un astfel de plan. Chiar dacă prin ANL s-au realizat câteva locuinţe, suntem departe de a acoperi cererea. În 12 ani, ar trebui să construim 1.000.000 de locuinţe. În mod sigur, această măsură ar domoli exodul tinerilor către alte ţări. Nu trebuie să uităm că păstrarea tinerilor în România trebuie să fie o prioritate de importanţă zero pentru toţi.

În al doilea rând, starea proastă a infrastructurii. Avem nevoie, tot în următorii 12 ani, de 2000 km de autostradă şi de refacerea drumurilor judeţene. O infrastructură modernă are o importanţă vitală pentru a pune România pe un loc important pe harta rutieră a Europei. Această măsură va impulsiona, în mod sigur, şi turismul. Nu trebuie să ne mai amăgim cu gândul că relieful nostru natural este un motiv îndeajuns de puternic pentru atragerea turiştilor străini. Pentru a putea admira relieful României, trebuie să oferim condiţii civilizate de a ajunge acolo. Însă beneficiarii finali ai acestei infrastructuri moderne vor fi tot cetăţenii acestei ţări, care s-au săturat să facă slalom printre gropile care acoperă ţara.

A treia prioritate este managementul administrativ, care trebuie reformat. România trebuie împărţit în Euroregiuni care să aibă autonomie şi care să se administreze conform priorităţilor şi nevoilor cu care se confruntă.

Avem, în acest moment, un proiect care se constituie într-un obiectiv imediat şi de viitor către debirocratizea României.

Primul pas este înfiinţarea biroului unic de depunere a tuturor formularelor şi fişelor fiscale pentru agenţi economici.

Administraţia trebuie realizată în interesul cetăţeanului, pe problemele concrete pe care acesta le are. Alocarea fondurilor nu trebuie condiţionată de politic, ci de nevoi reale. Aparatul administrativ trebuie să devină rapid şi eficient. În contextul integrării europene, nu ne mai putem permite să nu ne administrăm performant.

În concluzie, consider necesară realizarea unui Masterplan care să fie pus în aplicare indiferent de forţa politică care conduce România la un moment dat, decizie luată prin consens cu toate forţele politice importante ale ţării. Acest Masterplan, care va fi supus iniţial dezbaterii publice, ar putea fi soluţia ca într-un interval de timp relativ scurt să putem să atingem un nivel minim necesar de dezvoltare.

Iarăşi trebuie să constat că trebuie să depăşim ambiţiile politice şi să ne concentrăm cu adevărat pe realizarea obiectivelor de importanţă naţională.