Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Un nou sistem de prestaţii sociale se impune de urgenţă"

Îmi voi începe declaraţia de astăzi cu definiţia prestaţiilor sociale, definiţie care aparţine site-ului Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, şi anume: "prestaţiile sociale sunt o formă de sprijin financiar care răspunde unei game largi de nevoi sociale şi care acoperă atât drepturi universale (exemlu alocaţia de stat pentru copii), cât şi prestaţii care se adresează doar persoanelor sau familiilor aflate într-o situaţie de dificultate, vulnerabilitate ori dependenţă."

La ora actuală, în cadrul sistemului curent de prestaţii sociale din România sunt cuprinse alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii şi facilităţi.

Îngrijorător şi nejustificat este faptul că plaja acestor prestaţii este deosebit de întinsă, cuprinzând un număr de aproximativ 202 drepturi de natură socială. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale gestionează, în prezent, în jur de 30 prestaţii şi programe sociale, reglementate prin acte normative speciale, plătite prin Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale. Numărul de beneficiari ai acestor prestaţii este de aproximativ 10 milioane persoane, aceasta în contextul în care la nivelul anului 2004 se înregistrau doar 18 prestaţii sociale, cu un număr de 3,6 milioane de beneficiari.

La nivelul anului 2009, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a asigurat prestaţii de asistenţă socială şi programe de asistenţă socială pentru aproximativ 8,9 milioane beneficiari, bugetul fiind de 8125 milioane lei.

Dat fiind situaţia prezentată, consider că se impune dezvoltarea unui nou sistem de prestaţii sociale, în regim de urgenţă, care să reducă numărul acestora. În prezent, în România se plătesc nejustificat de multe prestaţii sociale. Sunt situaţii în care, în mod nefiresc, aceeaşi persoană beneficiază de două prestaţii sociale.

Am convingerea că efortul autorităţilor care gestionează acest tip de prestaţii este, în acest moment, acela de a centraliza sistemul prestaţiilor sociale, de a-l face unitar, eficient şi aplicabil acolo şi doar acolo unde situaţia o impune, printr-o implementare transparentă, justificată şi controlabilă.