Cristian Buican
Cristian Buican

Sittings of the Chamber of Deputies of November 15, 2011

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.135/2011
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of November 15, 2011

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.19 Cristian Buican - declaraţie politică intitulată: "Buget de stat autoritar";

 

Domnul Cristian Buican:

"Buget de stat autoritar"

Propunerea Guvernului Boc pentru Legea bugetului de stat, cea mai importantă lege a unui stat, care stabileşte priorităţile şi domeniile importante în viziunea executivului faţă de anul ce va urma, reprezintă, în termeni reali, continuarea măsurilor de austeritate, lipsa investiţiilor şi condamnarea la sărăcie a românilor. Bugetul anului 2012, în varianta propusă de executiv, este cel mai sărac buget pe care l-a avut România în ultimii 10 ani şi este construit pe o gândire profund greşită din punct de vedere economic, mai aproape de ceea ce răposatul dictator propunea când dorea cu orice preţ plata integrală şi rapidă a datoriei externe, decât de o gândire de tip democratic, bazată pe dezvoltare şi pe recuperarea decalajelor ce ne despart de ţările din vestul Uniunii Europene. Pe scurt, propunerea Guvernului pentru Legea bugetului de stat pentru anul 2012 este ipocrită şi lipsită de orice viziune economică.

Orice român cu minime cunoştinţe de economie ştie că un deficit bugetar de doar 2% din PIB este cel puţin nerealist. Asumarea unui astfel de deficit de doar 2% condamnă românii la sărăcie, în condiţiile în care, doar în ceea ce priveşte dobânzile şi împrumuturile pe care statul român le are de plătit în anul 2012, acestea sunt de 11 miliarde de lei, adică puţin peste 2% din PIB. Acest lucru însemnă că tot deficitul asumat de către actualii guvernanţi se va duce pe plata datoriei publice, iar finanţarea sectorului public se va face pe un buget excedentar, însemnând tăieri dramatice ale bugetelor ministerelor faţă de anul 2011, şi nu majorarea acestora, aşa cum încearcă să trâmbiţeze propaganda portocalie.

O altă minciună PDL-istă ce reiese din proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2012 este şi aceea a creşterii alocării bugetare pentru investiţii, principalul motor al creşterii economice şi singura şansă a României de a-şi reveni din punct de vedere financiar. Rata investiţiilor, adică totalul investiţiilor din PIB, era în anul 2008 de 32%, iar în anul 2011 de doar 20%. Mai mult decât atât, cheltuielile de capital scad, în anul 2011, faţă de anul 2008 cu 30%, iar în actualele condiţii economice vor continua să scadă şi în anul 2012. În ceea ce priveşte nivelul investiţiilor străine, lucrurile sunt şi mai grave. Dacă în anul 2008 investiţiile străine directe din România erau la un nivel de 9,5 miliarde de euro, în anul 2011 acestea au ajuns la doar 2 miliarde de euro, iar perspectivele pentru anul 2012 sunt de continuare accentuată a acestei scăderi.

În orice stat democratic în care guvernanţii sunt sănătoşi mental, nu se reduc deficitele pe seama populaţiei şi prin tăieri succesive ale veniturilor acestora. Consolidarea fiscală şi economică ar trebui să însemne o mai bună funcţionare a statului şi nu distrugerea sistemelor publice. Nu este normal şi nici sănătos din punct de vedere economic să reduci deficitele pe spatele bolnavilor, subfinanţând sistemul de sănătate, pe seama copiilor şi a profesorilor, diminuând drastic, de la an la an, bugetul educaţiei sau pe seama pensionarilor şi a bugetarilor, îngheţând pensiile şi reducând veniturile bugetarilor. Colac peste pupăză, bugetele serviciilor de informaţii vor creşte substanţial, asemenea bugetului întâiului cârmaci.

Toate aceste aspecte, nu numai că nu sunt corecte din punct de vedere economic, nu numai că nu au nicio logică şi nu numai că nu se bazează pe vreun model de gândire patentat de ţările occidentale, dar ne îndreptăţesc pe noi, reprezentanţii opoziţiei, să susţinem cu argumente din ce în ce mai numeroase că propunerea Legii bugetului de stat pe anul 2012 se aseamănă mai mult cu bugetul unui stat autoritar, decât acela al unei democraţii consolidate.