Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cele trei minute aş dori să vă prezint două scurte declaraţii şi un drept la replică.

Negru de invidie pe succesul Conferinţei Naţionale a unui P.D.S.R. cotat la zi cu 37% şi incomparabil cu nesemnificativul 5% al P.N.Ţ.C.D., domnul Remus Opriş, după lectura frenetică a manualului de istorie alternativă de la Cluj, capătă gustul comparaţiilor riscate. Dar decât să-l asemene pe domnul Iliescu, preşedintele P.D.S.R., cu Mircea cel Bătrân sau "Geniul carpatin", mai bine şi-ar compara liderii propriei coaliţiei cu Ramses sau Frantz Iosef.

Pe de altă parte, cât despre ceasurile istoriei pe care P.D.S.R. le-ar da înapoi, reluarea reformei stopate în 1997 de puterea reacţionară C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., nu va însemna nicidecum restituirea in integrum a realităţii româneşti interbelice, pe care programatic o urmăresc partidele istorice şi cărora domnul Opriş le este purtător de cuvânt.

În sfârşit, înainte de a vedea gunoiul de sub covorul P.D.S.R., cum se exprimă, Convenţia Democratică ar face bine să accepte propunerea P.D. de anchetare a miniştrilor ţărănişti pentru a elimina astfel definitiv partea putredă din covorul de la Palatul Victoria.

În al doilea rând, din câtă istorie cunoaşte domnul Emil Constantinescu, m-am convins cu ani în urmă, când în campania electorală, mergând la Ruginoasa cu ocaua mică a unei proclamaţii către ţărani, s-a reculesc la mormântul lui Alexandru Ioan Cuza. Pietrele tombale respective trebuie să fi sensibilizat trăirile viitorului preşedinte al României doar pentru valoarea lor geologică, fiindcă mormântul marelui domnitor nu se află la Ruginoasa, ci la Iaşi. Săptămâna trecută, însă, mergând chiar la Iaşi, domnul Constantinescu a ocolit cu grijă amintirea lui Cuza pe care a folosit-o fraudulos în campania electorală din 1996 şi s-a oprit de astă dată la umbra lui Mircea cel Mare.

Referindu-se la manualul de istorie editat de Editura Sigma, domnul profesor apreciază în faţa studenţilor că cei care îl critică sunt nişte rataţi, sunt aceia care sub comunism au falsificat istoria impunând, de exemplu, denumirea de Mircea cel Mare în locul celei corecte, crede domnia sa, de Mircea cel Bătrân.

Lăsând la o parte faptul că titulatura de "cel Bătrân", pe care domnul Constantinescu o consideră legitimă, a fost impusă după 1944 chiar de către Roller, grav mi se par următoarele: că o personalitate politică aflată în postura de a crea istorie prin faptele şi deciziile sale, are neclarităţi majore cu privire la istoria neamului la care trebuie să se racordeze. Ca subiect al unei istorii care se sintetizează tensionat, uneori dramatic, dar totdeauna cu gravitate, domnul preşedinte manifestă gustul îndoielnic pentru o istoriografie a deriziunii, a bagatelizării, a minimalizării tuturor personalităţilor şi actelor istorice.

În sfârşit, intolerabilă este atitudinea de dispreţ pe care un om de ştiinţă o afişează faţă de confraţi, faţă de ilustre nume din istoria contemporană, considerând probabil că evoluţia sa fulgerătoare de la lector la rector şi apoi preşedinte al României, echivalează cu realizarea ştiinţifică completă.

În legătură cu intervenţia colegului de mai înainte vis-a-vis de comunicarea domnului Adrian Năstase, aş vrea să spun că aceasta nu ar fost motivată nicidecum de semidoctism şi instincte primare, ci de pericolul iminenţei federalizării reale a României ca urmare a diminuării până la anulare a autorităţii instituţiilor statului în unele zone ale ţării şi jocurilor geopolitice care se experimentează peste capul naţiunilor mici şi mijlocii.

În al doilea rând, vă asigur: P.D.S.R. nu va duce România în C.S.I., ci o va duce în lume printr-o politică externă realistă, activă şi îndreptată spre toate azimuturile.

În sfârşit, P.D.S.R. nu conspiră pentru crearea unei reacţii viscerale a poporului faţă de actuala putere, pentru simplul fapt că această reacţie viscerală există şi este produsul guvernării dezastruoase a coaliţiei care a dus ţara la foame, la frig, la disperare şi la pierderea independenţei naţionale reale.

Vă mulţumesc.