Parliamentary debates

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vin în faţa domniilor voastre cu o problemă asupra căreia m-am mai oprit şi altă dată şi pe care au mai abordat-o şi alţi colegi ai mei. Revenirea mea este determinată de încăpăţânarea cu care domnii senatori Marko Bela şi Gyorgy Frunda, lideri de frunte ai UDMR, susţin, cu obstinaţie, reabilitarea unui criminal de război, Wass Albert. Motivul real al demersului celor doi senatori udemerişti este faptul că Wass Albert a fost unul dintre marii luptători împotriva Statului naţional unitar român, luptători pentru distrugerea acestuia şi pentru formarea unei Ungarii Mari. Sunt şi două pretexte ale acţiunii celor doi senatori udemerişti: susţin că procesul intentat lui Wass Albert nu a fost corect, acesta nefiind criminal şi că a fost un mare scriitor. Ambele pretexte sunt nişte minciuni.

Wass Albert (1908-1998) a fost un scriitor mediocru, dar foarte prolific. Printre cărţile sale: Cerbul misterios (1931); Groapă de lup (1935); Vin ! (1942) Csaba (1940) etc. În legătură cu conţinutul acestor romane, iată un document oficial. Raportul colonelului Bichiceanu, reprezentant al României în Comisia Internaţională germano-italiană Roggeri-Altenburg, care cerceta asasinatele în masă săvârşite de unguri în Transilvania, raport din 25 mai 1944: "Cartea contelui Wass este un monument de ură încă nemaiîntâlnită în literatura unui popor din lume, ură bolnavă, sadică, revoltătoare". Ura contelui Wass era îndreptată împotriva românilor. Autorul era mediocru, dar cărţile sale au fost citite de maghiarii din Transilvania şi au contribuit la consolidarea sentimentelor naţionalist-şovine ale acestora, având astfel un rol însemnat în crimele din timpul ocupaţiei horthiste. Cei doi senatori udemerişti susţin cu impertinenţă că Wass Albert nu a fost criminal. Iată, însă, ce spun documentele istorice: contele a cerut militarilor unguri să omoare pe cei doi români şi doi evrei din comuna Sucutard, judeţul Cluj, pe 22 septembrie 1944, acelaşi conte a cerut unui detaşament militar maghiar să execute întreaga familie a preotului român Andrei Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, judeţul Mureş, în total 11 persoane, între care şi un copil de doar 4 ani. Ca urmare a acestor fapte pe deplin dovedite, Tribunalul Poporului de la Cluj, prin Sentinţa nr.1 din 13 martie 1946, îl condamnă la moarte în contumacie. Tot în acelaşi an, Wass Albert a fost condamnat la moarte şi în Ungaria. Se va sinucide în 1998, în SUA, în urma refuzului autorităţilor Ungariei de a-i anula sentinţa de condamnare din 1946. Aşadar, nici chiar Ungaria nu a îndrăznit, de teama opiniei publice mondiale, să-l absolve de vină pe criminal. Cei doi senatori udemerişti, însă, au început o campanie de reabilitare, plasându-se astfel definitiv de partea celor mai extremişti reprezentanţi ai ungurilor din România, cei care i-au ridicat mai multe busturi criminalului, au botezat cu numele său şcoli, i-au republicat opera şi au făcut lecturi publice interminabile din ea, i-au adus, clandestin, cenuşa în Ţară şi au înmormântat-o în parcul din comuna Brâncoveneşti, au bătut o medalie "Wass Albert" care răsplăteşte pe cei "care luptă pentru apărarea limbii maghiare". Toate acestea în condiţiile existenţei Ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 13 martie 2002, care interzice cultul criminalilor de război.

Ce fac autorităţile române ? De ce nu-i trimit în judecată pe cei care propagă cultul criminalului Wass Albert? Ce face comunitatea Evreilor din România? Îl întreb pe colegul nostru, domnule deputat Vainer Aurel, reprezentantul evreilor din România în Parlament, dacă acceptă ca cel care a asasinat evrei să fie azi glorificat.

Se confirmă, încă o dată, zicala: "Cine se aseamănă, se adună".