Parliamentary debates

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte,

stimaţi colegi,

Nu cred că există generaţie de elevi şi studenţi, după '89 până în prezent, a căror formare educaţională şi profesională să nu le fie afectată de cel puţin o grevă pe an a dascălilor. De ce fiecare an şcolar şi universitar trebuie să înceapă cu o grevă a profesorilor? Cum putem evita aceste neplăceri? Sunt doar câteva întrebări la care atât profesorii, cât şi orice guvern responsabil îşi propune să găsească cele mai bune răspunsuri.

Este şi cazul guvernului Tăriceanu care s-a implicat, încă din primele luni de la preluarea guvernării, în soluţionarea problemelor din învăţământ, suplimentând anul acesta fondurile alocate învăţământului cu 580 milioane RON (pentru salarii) şi pregătind o nouă suplimentare pentru sfârşitul anului, măsuri absolut necesare pentru repararea greşelilor de proiecţie bugetară făcute de guvernul Năstase care a alocat fonduri insuficiente învăţământului, cu toate că procentul era unul atractiv, şi anume 4,1% din PIB.

Pentru că, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în România, diverşi "specialişti" se apucă să reacţioneze şi să transmită către populaţie frânturi de informaţie, fapt care, de cele mai multe ori, nu conduce spre altceva decât dezinformare şi manipulare a opiniei publice, mă simt nevoit să preiau prin această declaraţie politică o parte din rolul pe care o presă europeană ar trebui să-l aibă, şi anume voi transmite către cei interesaţi de subiect logica elementară a acordării de către Guvern a procentului de 3,87% din PIB-ul pe 2006 pentru învăţământ.

Trebuie avut în vedere că discutăm această problemă din punctul de vedere al unui Guvern care face toate eforturile ca România să se integreze în Uniunea Europeană în 2007.

Astfel, vă reamintesc, stimaţi profesori, învăţători, educatori, studenţi şi cetăţeni că pentru anul acesta, 2005, produsul intern brut a fost de 281.200 milioane RON.

Din această sumă, 4,1%, procent alocat, pe încă vremea guvernării PSD, învăţământului a reprezentat un total de 11.529 milioane RON. La această sumă, care s-a dovedit insuficientă, guvernul Tăriceanu a mai trebuit să adauge încă 580 milioane RON. În total, pentru a acoperi necesităţile învăţământului pe anul 2005 s-a alocat suma de aprox 12.110 milioane RON. Anul acesta, în urma politicii fiscale implementate de Guvernul Tăriceanu, produsul intern brut a crescut la 322.500 milioane RON.

Din această sumă, 3,87% - procentul alocat de Guvernul Tăriceanu pentru învăţământ reprezintă un total de 12.480 milioane RON, sumă care depăşeşte cu peste 370 milioane RON bugetul alocat învăţământului pentru anul trecut. La această sumă, în urma negocierilor care au fost încheiate, s-au mai adăugat 180 milioane RON.

Prin toate aceste măsuri, guvernul Tăriceanu a reuşit practic să acopere necesităţile sistemului de învăţământ şi să asigure şi o suplimentare de peste 550 milioane RON, echivalentul a peste 5.500 miliarde lei vechi, deci practic cei peste 3,87% din PIB-ul pe 2006 reprezintă mai mult decât 4,1% din PIB-ul PSD-ului din 2005.

Prin cele menţionate anterior nu vreau să subliniez faptul că învăţământul nu are nevoie de resurse suplimentare, că nu este un domeniu în care vor trebui investite resurse financiare pentru a asigura o pregătire corespunzătoare cerinţelor europene a tinerilor din România sau că nu trebuie privit ca o prioritate pentru ţara noastră, ci vreau să atrag atenţia asupra modului în care se negociază asememnea solicitări, în special în condiţiile în care nu s-a luat nimic din ceea ce a fost, ci din contră s-a dat mai mult.

Îndemn pe această cale ca aceste proteste care blochează tot sistemul educaţional să se transforme în discuţii purtate civilizat la masa negocierilor de către liderii sindicatelor din învăţământ.

Vă mulţumesc.