Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Ultimul vorbitor din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emil Strungă. Domnul deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Vă rog să mă scuzaţi pentru momentul de ezitare pe care l-am avut la început, dar nu mă aşteptam să pot să intru în program şi să pot prezenta declaraţia politică ce poartă titlul "Sincopele şi surprizele politicii".

Elementele care marchează evoluţia politică, în ansamblu, sunt reprezentate, în principal, de raporturile din Parlament dintre Putere şi Opoziţie. Din păcate, de cele mai multe ori, expresia acestor raporturi are un miez ancestral. Dacă Puterea afirmă că un lucru este alb, Opoziţia o contrazice răspicat, iar dacă Opoziţia afirmă că un lucru est negru, atunci Puterea este musai să susţină contrariul.

Într-o formă simplificată, am putea sintetiza acest principiu ca fiind jocul de "alba-neagra". Nimic nu este important sau sublim. Jocul are rolul de a conduce spre derizoriu. Din acest joc, care pare firesc protagoniştilor, dar hilar şi neproductiv spectatorilor, am ales spre exemplificare două momente.

Primul exemplu îl constituie adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2006. Este unanim cunoscut că bugetul este principalul instrument prin care executivul îşi exercită prerogativele şi îşi duce la îndeplinire programul de guvernare.

În aceste condiţii, acceptarea, dacă ar fi fost, prin reducere la absurd, a celor aproximativ 900 de amendamente propuse de Opoziţie, ar fi transformat iniţiativa Guvernului de o manieră inaplicabilă.

Al doilea exemplu îl constituie chestiunea Statutului minorităţilor, cu exagerările şi isterizările pe care le generează. Mai important mi se pare momentul în care se dezbate acest statut şi care este decisiv pentru ceea ce numim capacitatea de gestionare a crizelor şi de guvernare a ţării. Suntem după un raport de ţară şi în aşteptarea următorului, care ar putea să ne apropie şi mai mult de Uniunea Europeană. Nu ne putem permite să greşim. Deci care să fie rostul atitudinilor atât de inflamante pe care le afişează unele partide care se acuză sau se îngrijorează patetic. Doar unul: câştigul de imagine. Astfel, PSD-ul agită retorica naţionalistă bine cunoscută, dar depăşită, speculând bigotisme şi frustrări specifice în încercarea de a-şi reconstitui onoarea dalmaţiană şi doi, PRM-ul punctează la imaginea de sine, care de la înfiinţare a fost sublimă dar "..

De pe urma unei decizii legate de Statutul minorităţilor PSD-ul crede că ar putea câştiga în alegerile anticipate, steagul lor fiind in ce în ce mai des fluturat în ultima vreme de către liderii sociali-democraţi. Or, eu cred că în acest moment, pe acest subiect nu ar avea nimeni, dar absolut nimeni, nimic de câştigat. Cu atât mai mult cu cât pe acest subiect al minorităţilor, un subiect destul de sensibil pe agenda raportorilor europeni, am putea avea probleme la viitorul raport de ţară, dacă chestiunea minorităţilor nu va avea o rezolvare conformă cu principiile Uniunii Europene. Dacă merită să speculăm pe probleme de acest gen, care privesc disponibilitatea noastră ca stat de a înţelege aceste principii, atunci putem crea fel de fel de crize, una mai isterizantă decât alta, dar care nu fac decât să scoată la lumină nu slăbiciunea politicii româneşti, ci caracterul ei îndoielnic, şi al celor care se ocupă de ea.

În concluzie, ce este important într-o democraţie aflată la sfârşitul tranziţiei şi în faza integrării? Important este că în ciuda sincopelor de comunicare şi a ezitărilor pe care le-au înregistrat partenerii de coaliţie, ţara este guvernabilă, crizele sunt gestionabile, iar cetăţenii sesizează că direcţia spre care ne îndreptăm este singura posibilă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.