Parliamentary debates

Domnul Dumitru Avram:

"Incapabili să asimilăm fondurile europene"

Se pare că oficialităţile noastre ne spun foarte puţin din ceea ce se discută despre noi la Bruxelles. Publicaţia vieneză "Der Standard", cu acces la informaţii de primă mână, în condiţiile în care Austria a deţinut preşedinţia Uniunii Europene, atrăgea atenţia, zilele trecute, asupra unui fenomen deosebit. Mai bine de jumătate din proiectele susţinute de cei alături de care dorim să ne aflăm de la 1 ianuarie 2007 se irosesc. Calculatoare şi infrastructuri scumpe putrezesc în depozite. Şi aici nu este vorba de o cifră oarecare, ci de 1,4 miliarde de euro alocaţi în perioada 2000-2004, o puternică susţinere financiară în vederea aderării la UE. Aceşti bani trebuiau să ajute, înainte de toate, la îmbunătăţirea infrastructurii din domeniul administrativ (între altele, introducerea computerelor în justiţie), la construirea unor centre de inovaţie în economie etc.

Curtea de Conturi a UE a ajuns la concluzia că, pe lângă corupţie şi tendinţa de returnare a unor asemenea fonduri, de data aceasta avem de-a face cu lipsa de specialişti - pe care n-am reuşit să-i păstrăm în ţară - şi cu o îngrijorătoare absenţă a fondurilor necesare. Proiectul legat de computerizare a justiţiei a căzut tocmai pentru că Guvernul român a fost incapabil să se achite de partea sa de co-finanţare, în valoare de 12 milioane de euro.

La insistenţele Comisiei Uniunii Europene, s-au instalat, la frontiera răsăriteană şi apuseană a României, cămine pentru azilanţi, deşi aproape că nu existau solicitări în acest sens în zonele respective. Acolo s-au găsit doar aparatură nefolosită, automobile şi stocuri de alimente neatinse. Pe de altă parte, trupele de la frontieră au fost dotate cu vehicule de teren pentru care nu există nicăieri în ţară staţii de întreţinere.

O altă ciudăţenie: podul de peste Prut, care a costat 3,1 milioane de euro, a rămas, practic, izolat, pentru că nu există încă o şosea care să ducă într-acolo. Pornind, cu siguranţă, de la astfel de exemple, comisarul UE pentru politică regională, Danuta Hübner, cerea un control efectiv şi riguros legat de repartizarea viitoare a sumelor, în valoare de miliarde de euro, primite din partea UE.

Sigur, în toate aceste aprecieri numelui României îi este asociat acela al Bulgariei, dar asta nu ne încălzeşte cu nimic. Am putea avea însă o nedumerire: la Sofia, acelaşi comisar UE, Danuta Hübner, a semnat, împreună cu ministrul de Finanţe al ţării gazdă, Plamen Oreşarski, un acord de sprijinire, cu 20 milioane de euro, a Bulgariei în vederea depăşirii pagubelor produse de inundaţiile de anul trecut; banii sînt destinaţi atât agriculturii, cît şi lucrărilor de reparaţie a clădirilor publice, infrastructurii şi instituţiilor publice. Cum se ştie, Bulgaria a fost lovită în mult mai mică măsură de furia naturii. La noi, au fost până acum vreo zece valuri de inundaţii, plus alte fenomene naturale inexplicabile, cum s-a întâmplat în aceste zile la Bistriţa-Năsăud, când munţii s-au prăvălit pur şi simplu asupra oamenilor.

Statul se dovedeşte în continuare neputincios în a-i ajuta pe cei loviţi de soartă, şi încă nu ştim de ce fonduri europene am beneficiat nu numai pentru a depăşi această situaţie, dar şi pentru a afla cauzele unor asemenea dezlănţuiri ieşite din comun ale naturii. Cu siguranţă, mult mai important şi mai actual pare a fi astăzi conflictul apocaliptic dintre om şi mediul înconjurător decât aşa-numita ciocnire a civilizaţiilor.

Evident, România nu se află într-o poziţie prea bună în ceea ce priveşte aderarea în termen la UE. Convulsiile politice neîntrerupte de la Bucureşti pun mereu pe planul al doilea etapa construcţiei şi a performanţei. Pe de altă parte, ifosele comportamentale de stat în stat al acestui CNSAS, care a ajuns să decidă cine este şi cine nu în măsură să ocupe o funcţie publică în România, tendinţa tot mai evidentă a Guvernului de a-şi subordona Parlamentul şi multe altele de acest fel nu fac decât să trezească îngrijorare la Bruxelles.