Parliamentary debates

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., o singură declaraţie politică. Vă rog.

Cu aceasta încheiem şedinţa.

Domnul Viorel Pupeză:

Sunt deputatul Viorel Pupeză şi am o declaraţie politică intitulată "Bocetele democraţilor se revarsă de la Bucureşti în teritoriu".

Partidul Democrat, prin reprezentanţii săi la vârf, a făcut din politică o adevărată telenovelă, de multe ori înecându-şi discrusurile în lacrimi de crocodil. De la Traian Băsescu, şi până la preşedinţii de organizaţii locale, popularii plâng de milă administraţiei, justiţiei, pentru că miniştrii mai competenţi decât Vasile Blaga sau Monica Macovei nu s-au mai născut în România.

Parcursul scurt al Partidului Democrat la guvernare a început cu lacrimile preşedintelui Traian Băsescu, pătruns de durere la retragerea fostului lider P.N.L., Theodor Stolojan, din cursa "prezidenţialelor". Fostul preşedinte al Partidului Democrat a fost impresionat şi de urarea de bun venit adresată României ca membru al Uniunii Europene, de-abia stăpânindu-şi lacrimile.

Acum, de când este în opoziţie cu Partidul Democrat, şeful statului doar se plânge, afirmând că de câte ori "a pus degetul pe rană", i s-a răspuns că este imparţial. Normal, pentru că nu a atins nicio rană a foştilor colegi de partid, unşi cu toate alifiile.

De aceea, nici Partidul Democrat nu va putea juca sută la sută rolul unui partid de opoziţie, din moment ce trebuie să susţină cu mari costuri puterea prezidenţială.

În teritoriu, democraţii au intrat parcă în doliu. Au învăţat lecţia băsesciană şi se caină de coaliţiile ascunse, malefice, care n-au avut alt scop decât eliminarea P.D.-ului. De pe "Titanicul" condus de şeful statului, măcar directorii de la deconcentrate să supravieţuiască! Ar trebui păstraţi, nu neapărat pentru profesionalismul de care au dat dovadă, ci pentru că s-au fixat, prin concursuri discutabile, cu rezultate previzibile, de genul "un post - un concurent".

Democraţii au folosit instituţiile descentralizate, din dorinţa de a se bucura de banii publici, cu intenţia de a-şi împrăştia neamurile şi cumetrii peste tot în funcţii de conducere şi, astfel, să-şi promoveze interesele.

Ameninţarea cu tribunalul şi cu plata unor daune morale nu trebuie să constituie un motiv pentru menţinerea în funcţie a unor persoane care şi-au făcut din administraţie doar o profesie de conjunctură.

Cum poţi caracteriza un director drept funcţionar public, care are drept "paravan" legea, din moment ce superiorii săi pe linie de partid îl includ cu surle şi trâmbiţe în broşura intitulată "Realizările aleşilor Partidului Democrat din Bistriţa-Năsăud" 2005 - 2006?

Şefii instituţiilor publice sunt funcţionari publici sau aleşi ai unui partid? Dacă realizările lor au fost posibile prin sprijinul miniştrilor democraţi din Guvern, atunci cum vor putea performa în continuare?

Mânia, frustrarea şi confuzia, dar mai ales nemulţumirea democraţilor sunt din ce în ce mai vizibile. Se agaţă cu disperare de cei ce mai deţin resursele, fie de imaginea lui Traian Băsescu, fie de cea de la nivel local, prin pârghia deconcentratelor.

Un partid marionetă, lipsit de conţinut doctrinar şi ideologic, care s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit popular, nu mai reprezintă nimic dacă nu-şi mai poate servi clienţii fideli.

Pus la "post negru" de la banul public, Partidul Democrat va avea mari probleme în a face politică în singurul mod în care ştie să o facă: trafic de influenţă, promisiuni fără acoperire şi comisioane.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.