Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Aurel Vlădoiu şi se pregăteşte domnul Gheorghe Chiper.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţia politică este intitulată "Infernul marilor oraşe".

În România ultimilor 18 ani, datorită sărăciei generalizate, nu s-a construit foarte mult. Cu toate acestea, au dispărut multe parcuri şi, în egală măsură, au dispărut spaţiile verzi dintre blocuri. În locul lor au apărut construcţii comerciale, de dimensiuni faraonice faţă de buzunarele românilor, dar şi construcţii destinate locuinţelor. Acestea din urmă, aparent, încearcă să rezolve o gravă problemă a lumii oraşelor: criza de locuinţe. Departe de a o rezolva, prin supraaglomerarea rezultată creează alte probleme, fără răspuns pe termen scurt, mediu şi lung. S-a ajuns, de pildă, ca în municipiul reşedinţă a judeţului pe care îl reprezint în Parlamentul României, fiecărui locuitor să îi revină doar 4 m² de spaţiu verde, adică de şase ori şi jumătate mai puţin decât prevăd normele europene în materie.

Edilii marilor oraşe sunt într-o goană teribilă, din ce în ce mai mare spre final de mandat, în ceea ce priveşte eliberarea autorizaţiilor de construire, în special în centrele civice.

Ingeniozitatea lor este desăvârşită atunci când trebuie să-i găsească pe moştenitorii unor terenuri pe care s-ar mai putea construi ceva, orice. Moştenitorii, aflaţi uneori la mii de kilometri de ţară, îşi vând ieftin drepturile litigioase unor întreprinzători care reuşesc relativ uşor să intre în posesia respectivelor terenuri. Şi aşa, prin grija edililor, cu firmele de proiectare şi construcţie recomandate tot de ei, noii proprietari ridică alte blocuri între blocuri. Concluzia unanimă a specialiştilor responsabili este că în România actuală, în special în marile oraşe, se construieşte mult, haotic şi fără nici o legătură în afară de logica profilului personal.

A fost nevoie de mai bine de 17 ani să apară un act normativ, cât de cât coerent care să stopeze dispariţia spaţiului verde. Unii concetăţeni de-ai noştri, poate mai sceptici sau doar mai realişti, spun că ar fi venit prea târziu, că răul cel mare, deja produs, ar fi ireparabil.

Iată de ce atrag atenţia asupra necesităţii stopării fenomenului de sufocare a localităţilor României, în special a celor pe care oricum le numeam "aglomerări urbane". În statele occidentale, de mult timp distanţa minimă obligatorie dintre două construcţii este suma înălţimilor acestora.

În ţara noastră, Regulamentul general de urbanism aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 recomandă distanţa dintre două construcţii, aşa-zisa "distanţă de însorire", de cel puţin ½ din înălţimea celei mai înalte construcţii. Nu cunosc nici un primar care să ţină cont de această recomandare.

Dacă până cel târziu la sfârşitul anului în curs regimul construcţiilor în ţara noastră nu va fi reglementat de o lege unitară, cu adevărat europeană, marile oraşe ale României vor deveni marile ghetouri ale Europei, furnicare de oameni şi maşini.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu mulţumesc.