Parliamentary debates

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Un preşedinte prea mic pentru o ţară atât de mare"

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută am avut cu toţii parte, unii mai mult decât alţii, de o decizie politică surprinzătoare luată în urma unei "analize profunde" a şefului PD, domnul Traian Băsescu. Pe scurt fie spus, domnul Băsescu s-a supărat pe faptul că politrucii de suflet, cei de la Partidul Democrat, nu i-au îngânat perfect melodia folosită la referendum şi le-a aplicat atât de româneasca zicală: "eu v-am făcut, eu vă omor!". După celebra intrare de un minut în sediul PD în care a folosit un număr semnificativ de cuvinte reproduse doar de sunetul "bip", mentorul democraţilor a folosit tot atâta timp şi pentru a hotărî unirea fără drept de replică a două partide zice-se democratice. Zeci de mii de oameni s-au văzut, în câteva minute, colegi de partid cu alţi câţiva mii de oameni, şi toţi parte la visul de preamărire al conducătorului prea iubit.

Dincolo de penibilul situaţiei, remarcat de înşişi liderii PD sau PLD, aş avea de remarcat câteva puncte pe această temă:

1. Săptămâna trecută s-a confirmat faptul ca scopul principal al atacurilor preşedintelui Băsescu asupra PNL a fost distrugerea singurului partid istoric activ de pe scena politică. Ruperea forţată a PNL şi crearea unui nou partid liberal a fost doar o etapă premergătoare a visului lui Traian Basescu, acela de a închide gura oricăror forţe democratice şi independente de el de pe scena politică românească.
2. Fuziunea dintre PD şi PLD reprezintă unirea forţată a două păpuşi pe sârmă, Emil Boc şi Theodor Stolojan, care, cu urechile înroşite de la mustrarea păpuşarului-şef, au anunţat, "cu entuziasm", crearea unui hibrid politic cu o singură ideologie, şi anume cea băsesciană.
3. Decizia pripită a preşedintelui Băsescu de a uni cele două trompete politice este, în mod cert, inspirată de recentele evenimente politice din Rusia. Preşedintele Traian Băsescu urmăreşte crearea unui singur partid puternic în România şi instaurarea unei dictaturi de catifea după modelul rusesc.

Dar, dincolo de aceste constatări, urmează partea cea mai dureroasă. Toată săptămâna trecută ne-am exprimat cu toţii scepticismul cu privire la noua aşa-zisă construcţie politică. Nimeni nu mai remarcă însă o evidenţă dureroasă: tupeul cu care "apoliticul" preşedinte al României se implică în crearea sau distrugerea unor partide româneşti, normalitatea cu care este deja tratată această problemă. Ceea ce m-a condus la o concluzie dureroasă: România are un preşedinte prea mic pentru o ţară atât de mare. Iar dacă acest lucru nu-l observă prea mulţi acum, în mod sigur vor fi cărţile de istorie cele care vor remarca modul rudimentar de a face politică al acestui personaj trecător.

Vă mulţumesc pentru atenţie.