Parliamentary debates

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Pomana electorală şi postul... prelungit al Paştelui".

Sărbătorile Pascale au fost sărbătorite de toată lumea creştin-ortodoxă la sfârşitul lunii aprilie. Apropiata campanie electorală a transformat, însă, această sărbătoare importantă a creştinătăţii. Specific românească este, din nefericire, pomana electorală. Din păcate, populaţia este atât de sărăcită că se calcă în picioare pentru o punguţă în care se află 1 kg de zahăr, unul de făină şi un litru de ulei. De ce s-a ajuns aici? Pentru că nu se face nimic pentru ca populaţia să o ducă mai bine, adică locuri de muncă mai bine plătite, pensii mai mari, fără cozi la farmacii pentru achiziţionarea medicamentelor, alocaţii mai mari pentru copii - cine poate trăi din alocaţia de stat pentru un copil? Nimeni, nici chiar un copil care are nevoi mai mari decât un adult, pentru că el nu ştie sau mai bine spus nu ar trebui să cunoască sintagma "nu pot să-ţi cumpăr ceva pentru că nu am bani". Copiii ar trebui să se bucure de copilăria lor, să meargă la şcoală să beneficieze de educaţie, să viseze să facă lumea mai bună, nu să se gândească la faptul că a mai trecut o zi în care nu au fost la şcoală, în care nu au mâncat nimic sau au fost bătuţi pentru că nu au adus destui bani în casă.

Suntem de aproape 18 luni în Uniunea Europeană, numai că efectele benefice ale integrării se lasă mult prea mult aşteptate. Alocaţiile copiilor sunt insuficiente pentru creşterea şi educarea acestora, salariile sunt mult sub nivelul celor din spaţiul Uniunii Europene, la fel şi pensiile. Singurele care s-au aliniat la cele europene, sau din exces de zel chiar le-au depăşit, sunt preţurile la alimentele de bază, utilităţi şi la servicii.

Fiecare persoană, din puţinul care îl are, ar fi vrut să aibă un miel pe masa de Paşti, numai că preţul lor a fost mult peste puterea de cumpărare, iar proprietarii de turme de oi au vândut chiar mai puţin decât în alţi ani. Populaţia din România, marea ei majoritate este din ce în ce mai săracă, dar se pare că nimănui nu-i pasă. La patru ani, însă, se cere votul pentru ca o mână de oameni să ajungă în Parlament, la primărie ori în consilii locale sau judeţene. Trebuie să ne gândim ce facem noi pentru ca populaţia cu drept de vot să ne mai aleagă pentru un mandat. Răspunsul este foarte simplu. Numai că trebuie căutat în noi înşine, în fiecare dintre noi.