Parliamentary debates

Domnul Paul Magheru:

"Dezinteresul naţional"

Recolta politică de toamnă pare a fi bogată în circ mediatic. Campania electorală, începută deja de unii cu surle şi trâmbiţe, reprezintă un nou prilej pentru politicianişti de mistificare şi demagogie populistă.

Actuala guvernare nu ezită în a ne vinde aceleaşi gogoşi legate de creşterea economică, ca şi cum cetăţeanul resimte procentele statistice ale lui Tăriceanu, şi nu lipsurile traiului zilnic. Una este analiza economică pe hârtie, şi cu totul altceva este realitatea coşului zilnic. Acesta este, în mod normal, barometrul real al unei economii, nivelul de trai al marii mase de cetăţeni şi nicidecum al celor puţini, oligarhia fiind unul dintre primele simptome ale contraproductivităţii unei economii. Acesta este durerosul adevăr al economiei româneşti, faptul că ţara noastră a devenit cu precădere importatoare, România nemaiproducând mai nimic. În acest caz, orice creştere economică nu poate fi decât artificială, de moment, şi fără acoperire în nivelul de trai al cetăţenilor.

Toate acestea nu-i împiedică pe guvernanţi să se bată cu pumnul în piept, iar pe cei care se declară vajnicii susţinători ai socialismului, PSD, să se întreacă în promisiuni electorale ce frizează ridicolul. Promisiuni de genul celor făcute de Mircea Geoană românilor din Italia că vor primi 20.000 de euro la întoarcere, sunt pe măsura celui alintat "prostănacul" de către guru Iliescu.

În acelaşi timp, clasa politică trâmbiţează mereu lozinci pro uninominale, fiecare acuzându-l pe celălalt de sabotarea votului uninominal. În esenţă, nu doreşte nimeni acest vot uninominal şi fiecare ar vrea să cadă acest sistem de vot, dar dacă se poate să fie omorât de ceilalţi. Din acest punct de vedere, PRM a jucat o carte sinceră. Însă, indiferent de deznodământul acestui proces, acest vot uninominal nu va reuşi să încurce socotelile PRM, care va intra oricum în Parlament.

Locomotiva PRM scoate fum şi prinde viteză mai ales în contextul în care cărbunii încinşi ai iredentismului o alimentează din plin. Cei care apreciau cauza naţională ca fiind una desuetă s-au înşelat amarnic. Pericolul secesionist care bântuie Europa cunoaşte o amploare menită a îngrijora orice om de bun simţ. Anul acesta, pe mai multe căi, şovinii maghiari au lansat diverse provocări statului român. Colac peste pupăză, Consiliul Naţional Secuiesc ne tot ameninţă cu un referendum privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care ar urma să fie organizat, chipurile, pe 30 noiembrie, posibila dată a alegerilor parlamentare şi, în acelaşi timp, ziua premergătoare aniversării a 90 de ani de la Marea Unire.

Toate aceste semnale de alarmă nu fac obiectul dezbaterii publice, fiind mai important pentru triunghiul amoros cu năbădăi, PNL, PD-L şi PSD, să arunce în oameni cu minciuni, vedete ieftine pe post de candidaţi şi bişniţari pregătiţi să schimbe votul în bani.

Tot în acest timp, Institutul Cultural Român realizează în Germania, pe banii noştri, o expoziţie satanisto-pornografică, ca să nu mai vorbim de păstorirea ruşinii aduse de Benedek Levente unei naţii întregi, prin afirmarea genitalului feminin pe post de hartă a ţării, precum şi de sponsorizarea unor manifestări culturale homosexuale în Suedia. Agenda celor care fac tot posibilul să submineze elementul românesc nu-i preocupă, în mod vădit, pe politicienii noştri, care se pregătesc să-l facă încă o dată actual pe Caragiale cu prilejul alegerilor ce urmează.