Parliamentary debates

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică

Argumente pentru păstrarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a oficiilor Registrului Comerţului de pe lângă tribunale în subordinea Ministerului Justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti

1. Aspecte privind constituţionalitatea

Nu sunt întrunite condiţiile art. 115 alin.(4) din Constituţie, întrucât nu există "o situaţie extraordinară" care să justifice modificarea structurală a registrului comerţului.

2. Se încalcă dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie.

Măsurile ar avea ca efect concesionarea acestui serviciu public de interes general, prin transferul în gestiunea camerelor de comerţ cu nerespectarea principiilor egalităţii de tratament, transparenţei şi proporţionalităţii, pe care, potrivit interpretării Curţii Constituţionale, trebuie să se bazeze concesionarea unui serviciu public.

S-ar proceda la atribuirea directă a unui monopol de stat către entităţi private, fără o motivaţie tehnică şi economică, cu consecinţa regresului semnificativ al serviciului public din toate punctele de vedere, respectiv al prestării serviciului, administrativ, metodologic şi tehnic.

3. Aspecte care aduc atingere dreptului comunitar în materie.

S-ar contraveni directivei 2003/58/CE cu privire la procedura de înregistrare electronică, punându-se sub semnul îndoielii capacitatea acestuia de a răspunde obligaţiilor ca stat - membru al Uniunii Europene.

4. Taxe şi tarife pentru operaţiunile efectuate.

Noţiunea de taxă nu poate fi folosită pentru a desemna preţul unui serviciu prestat de o entitate privată cum este camera de comerţ. Taxele fac parte din categoria veniturilor bugetare şi reprezintă plăţi efectuate de persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituţii publice.

5. Bazele de date şi bunurile Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi Oficiului Registrului Comerţului Teritorial nu pot trece în folosinţa gratuită a Camerelor de Comerţ.

6. Aspecte privind oportunitatea:

• organizarea serviciilor publice este un atribut ce revine statului, iar în situaţiile excepţionale în care se permite entităţilor private să le îndeplinească, statul este obligat să îşi asigure mecanisme corespunzătoare de control al activităţii acestora.
• Judecătorul delegat, parte a autorităţii judecătoreşti nu poate funcţiona pe lângă o cameră de comerţ. Legislaţia română nu cunoaşte decât instituţia delegării judecătorului pe lângă o instituţie publică.
• Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti ar fi pus în dificultate în îndeplinirea obligaţiilor sale de raportare a evoluţiei transpunerii şi implementării directivelor comunitare în materia societăţilor comerciale. Ministerul a avut calitatea de integrator al capitolului V de negocieri "dreptul societăţilor comerciale" de la începerea negocierilor de aderare în februarie 2000.
• nu există deficienţe în exercitarea serviciului public care să justifice modificarea structurală a acestuia; dimpotrivă, au existat aprecieri negative asupra activităţii registrului în perioada în care acesta era ţinut de camerele de comerţ. În raportul Comisiei Europene de monitorizare a progreselor înregistrate de România în procesul de aderare - 2005, se apreciază că: "structurile de implementare a directivelor comunitare în materie au fost create şi funcţionează adecvat". Se subliniază, însă, că "registrul comerţului trebuie să-şi asigure continuitatea personalului şi să se pregătească pentru înregistrarea entităţilor legale europene", se arată, de asemenea, că "trebuie continuate eforturile de îmbunătăţire atât a raportărilor financiare ale societăţilor româneşti, cât şi a supravegherii eficiente a societăţilor care nu se conformează prevederilor legale". Raportul de evaluare al GRECO pentru România - 2005 a reţinut că registrul comerţului a fost transferat de la camerele de comerţ la Ministerul Justiţiei în 2002, pentru a consolida caracterul public al registrului. Persoanele intervievate de experţii GRECO au confirmat că registrul funcţionează mult mai eficient după transferul la Ministerul Justiţiei.

7. Există solide argumente de drept comparat în favoarea menţinerii actualului statut al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. În studiul recent realizat de Grefa Tribunalului Comercial din Paris a fost relevat faptul că în douăzeci şi două de state membre ale Uniunii Europene, registrul comerţului este ţinut de o instituţie publică, doar în două state membre optându-se pentru gestionare în sistem cameral, dar şi în această situaţie camerele sunt fie instituţii publice, fie controlate de o instituţie publică.

Apreciem că trecerea serviciului public de ţinere a registrului comerţului la camerele de comerţ va afecta negativ următoarele aspecte:

• caracterul unitar al registrului comerţului şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, a taxelor şi tarifelor percepute pentru operaţiunile efectuate; din experienţa anterioară trecerii la Ministerul Justiţiei, apreciem că Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nu va putea fi susţinut financiar, astfel încât nu va putea asigura îndrumarea metodologică necesară funcţionării unitare a registrului comerţului. De asemenea, camerele de comerţ nu vor putea asigura dotarea uniformă necesară pentru funcţionarea unitară a registrului comerţului;
• nu s-ar mai realiza arhivarea electronică a documentelor - cerinţă impusă de Uniunea Europeană;
• buletinul procedurilor de insolvenţă - publicaţie ce a devenit un instrument deosebit de util pentru mediul de afaceri, fiind editată şi difuzată în format electronic de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;
• primirea on-line a documentelor comercianţilor în vederea înregistrării în registrul comerţului şi de eliberare în formă electronică a documentelor (cerinţă expresă a Uniunii Europene);
• obţinerea cazierului fiscal;
• primirea situaţiilor financiare (monitorizare din partea Uniunii Europene).