Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Cristian Petrescu.

Vă invit la microfon, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Petrescu:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numele declaraţiei mele politice de astăzi este "CEDO, ultima instanţă, ultima speranţă".

Raportul preliminar al Comisiei Europene, prezentat în 12 februarie 2009, este îngrijorător pentru România. În acest raport, România este criticată dur în privinţa luptei împotriva corupţiei la nivel înalt şi a regresului în reformarea sistemului judiciar.

Ritmul progreselor consemnate în raportul din iulie 1008 nu a fost menţinut, motiv pentru care ne confruntăm cu un cadru juridic ambiguu, lipsit de claritate şi coerenţă.

Avem cazuri de procese de lungă durată, de clemenţă nejustificată a instanţelor şi de jurisprudenţă inconsecventă în cazurile de corupţie la nivel înalt.

Cetăţeanul român a ajuns în pragul disperării datorită incoerenţei şi lacunelor legislative, procedurilor anevoioase, abuzurilor şi erorilor grave ale celor chemaţi să aplice legea, plimbat fiind, ani de zile, prin instanţe fără a primi dreptate, nevoit fiind, în cele din urmă, să se adreseze organismelor internaţionale, cu costurile şi neplăcerile aferente.

România este statul european cu cele mai multe petiţii la CEDO, raportat la numărul de locuitori, demonstrând interesul scăzut al statului în apărarea drepturilor omului, prin menţinerea unor dispoziţii contrare prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi o lipsă de coerenţă a actelor normative în vigoare.

Convenţia apără: dreptul la viaţă, dreptul la un proces echitabil în materie civilă şi penală, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de exprimare, libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la respectarea bunurilor personale, dreptul de a vota şi dreptul de a participa la alegeri.

România primeşte condamnări monstruoase la CEDO pentru erorile şi, mai ales, abuzurile grave din dosare, constatând încălcări ale drepturilor omului, protejate de Convenţie. Petiţiile judecate sunt pierdute de cele mai multe ori de către statul român, despăgubirile fiind plătite din bani publici, iar judecătorii vinovaţi nu sunt niciodată traşi la răspundere. Drept urmare, nici imparţialitatea lor nu poate fi asigurată. Nu este posibil ca, pentru greşeala sau reaua intenţie a unei persoane, chiar dacă este vorba de un judecător, să fie condamnat statul român. Fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale. Iar în acest domeniu, dreptul european fiind superior celui naţional, odată cu exprimarea unei instanţe europene, nu este de ajuns recunoaşterea dreptului persoanei, ci şi tragerea la răspundere a celui ce a produs prejudiciul respectiv.

În acest moment, pe rolul Curţii Europene pentru Drepturile Omului, există mii de petiţii admise şi care aşteaptă soluţionare, însă numărul petiţiilor adresate Curţii este mult mai mare. Se pare că se va înfiinţa o secţie specială pentru România!

Grefa românească de la CEDO este asaltată de plângeri privitoare la ingerinţa statului român în încălcarea dreptului la proprietate privată. Numărul mare de plângeri a fost un efect al nedreptăţilor produse prin lacunele şi confuzia existente în legislaţia română privind proprietatea, regăsite în nu mai puţin de şase legi, ceea ce s-a răsfrânt şi asupra practicii neunitare în aplicarea legilor de către instanţele române.

Pe rolul CEDO există foarte multe condamnări pentru lungimea procedurii. Termenul de soluţionare a unei cereri adresate instanţelor de judecată în România este foarte lung, de la judecata în fond şi până la obţinerea unei hotărâri definitive şi irevocabile prin epuizarea căilor de atac - apel, recurs - pot trece trei, patru sau chiar zece ani.

Este de notorietate cel mai lung proces comercial din ţara noastră, care a durat 25 de ani şi care a fost finalizat la sfârşitul anului trecut.

Ne aflăm, alături de Rusia şi Turcia, printre corigenţii în ce priveşte protecţia proprietăţii, asigurarea unei judecăţi echitabile, durata proceselor pe rol şi dreptul la libertate şi securitate.

Avem nevoie de proceduri scurte şi rapide în soluţionarea cererilor adresate instanţelor, de obţinerea unei satisfacţii şi a unei reparaţii efective de către cetăţeni prin punerea în aplicare a hotărârilor obţinute, de racordare a legislaţiei în materie de proprietate la Convenţia Drepturilor Omului, convenţie semnată de România.

Independenţa justiţiei trebuie să se limiteze la exprimarea de verdicte corecte, fără ingerinţe din exterior. Convenţia prevede că, la situaţii identice, se impun soluţii identice. În cazul în care două instanţe se pronunţă total diferit, înseamnă că una dintre ele este în culpă, din neştiinţă, rea-voinţă sau interes. A ajuns să conteze culoarea ochilor unui avocat sau numele părţii aflate în proces, în detrimentul probelor administrate. În fotbal, de exemplu, există comisii care îi suspendă, pentru o perioadă sau definitiv, pe cei care fac vinovaţi de "vicierea rezultatului". Iar justiţia este mult mai importantă în societate decât jocul de fotbal.

Reformarea sistemului judiciar, atât de importantă pentru societatea românească, trebuie să aibă un caracter permanent. O justiţie modernă înseamnă o justiţie care oferă încredere cetăţeanului, care îl poate apăra pe acesta cu eficienţă de abuzuri şi care este capabilă să intervină cu autoritate atunci când regulile statului de drept sunt încălcate, înseamnă oferirea unui serviciu pus în slujba omului şi a protejării drepturilor legitime, accesibil, rapid şi de încredere.

Locuitorii Colegiului nr.12 Bucureşti, cât şi eu, ca reprezentant al lor, suntem încrezători că, prin adoptarea cât mai rapidă a modificărilor codurilor de procedură în justiţie, se vor rezolva multe din aceste probleme.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.