Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Pentru că mai sunt doar două minute, haideţi să încheiem cu o declaraţie politică a unei doamne deputat, doamna deputat Aura Vasile.

Aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţie politică: "Reforma în justiţie - o prioritate pentru România".

Reforma justiţiei româneşti a fost întotdeauna un subiect fierbinte, dezbătut prin cei 20 de ani de democraţie de către noi toţi: oameni politici, societate civilă, jurnalişti, analişti, magistraţi, profesionişti, cetăţeni simpli ai acestei ţări etc., fiind de o importanţă covârşitoare atât pentru comunitatea juridică, cât şi pentru întreaga societate românească. Un stat modern nu se poate asigura decât printr-o justiţie modernă, independentă şi eficientă.

Din păcate, cu toate eforturile noastre, mai ales din ultimii 10 ani, acest proces nu a fost finalizat sau, în orice caz, avem motive de insatisfacţii. Practica fiecărui ministru care s-a instalat la Ministerul Justiţiei de a opri reformele predecesorului său şi de a relua procesul de la capăt, de fiecare dată cu alte idei şi cu alte principii, a fost păguboasă pentru România. Astăzi, având calitatea de membru al Uniunii Europene, trebuie să facem acest efort pentru a evita să ajungem la concluzia că reforma în justiţia românească este un eşec.

Codul penal iniţiat în mandatul său de către doamna Rodica Stănoiu ţinea seama de prevederile convenţiilor internaţionale şi europene la care România era parte la acea vreme, precum şi de documentele Uniunii Europene, ţara noastră aflându-se atunci în plin proces de negociere. În acea perioadă, s-a realizat o independenţă a justiţiei faţă de politic, fără precedent, în România (de exemplu, judecătorii au devenit complet inamovibili). Trebuie să amintim şi faptul că, în anul 2004, România avea un Cod penal care urma să intre în vigoare în iulie 2005.

Reforma iniţiată de Monica Macovei a reuşit să aducă haosul în sistemul judecătoresc, mai ales în materia civilă şi în cea privind răspunderea disciplinară a magistraţilor. Practic, reforma iniţiată de predecesoarea Rodica Stănoiu a fost stopată. Prin modificările introduse, s-a declanşat un sistem ireversibil, prin care toate recursurile în materie civilă se judecau de aceleaşi instanţe care au judecat apelurile.

Pe de altă parte, în urma eliminării de pe lista abaterilor disciplinare a condiţiei de bună reputaţie, prin încălcarea Codului deontologic al magistratului s-a încurajat Consiliul Superior al Magistraturii să claseze la finele lui 2005 nu mai puţin de 80 de dosare disciplinare, pe motiv că abaterile constatate s-au abrogat.

Practic, iniţiativele din mandatul doamnei Macovei nu au fost altceva decât derapaje grave, paşi înapoi şi pericole pentru procesul de integrare europeană.

Au urmat, desigur, şi alte măsuri reformatoare ale următorilor miniştri, totul culminând cu recentele dezbateri privind adoptarea codurilor juridice, prin procedura asumării răspunderii Guvernului. Indiferent de cum vor fi adoptate aceste documente esenţiale pentru buna funcţionare a sistemului juridic, trebuie să ţinem cont de faptul că revitalizarea justiţiei româneşti presupune organizarea, pe noi baze a actului de justiţie prin respectarea, în primul rând, a drepturilor celor care contribuie la înfăptuirea justiţiei.

Dorim să evidenţiem în declaraţia politică de astăzi faptul că într-o ţară membră a Uniunii Europene justiţia trebuie să fie performantă şi eficientă. Instanţele judecătoreşti se confruntă astăzi cu mari probleme de ordin financiar şi logistic. Unele drepturi salariale câştigate în instanţă nu sunt acordate celor care lucrează în sistem, în condiţiile în care timpul de muncă ajunge şi la norma de 10-12 ore pe zi. Volumul de muncă din instanţele româneşti este imens, raportat la personal. La problemele de ordin salarial, se mai adaugă şi cele legate de condiţiile de muncă, lipsa spaţiului de muncă, a calculatoarelor, clădiri şubrede etc. Este evident că, în aceste condiţii, randamentul este pus sub semnul întrebării.

Problema reformelor în justiţie este cu atât mai importantă în contextul actual, cel în care România aşteaptă Raportul Comisiei Europene pe justiţie din vară. Dacă reformele cerute în sensul adaptării sistemului românesc nu sunt iniţiate, s-ar putea ajunge la restricţionarea fondurilor pentru România şi chiar nerecunoaşterea hotărârilor pronunţate de instanţele româneşti pe plan european.

În prezent, există o amplă dezbatere referitoare la oportunitatea adoptării codurilor juridice prin asumarea răspunderii Guvernului. Să nu uităm că, deşi s-a optat pentru această modalitate de adoptare, în ultimul timp s-a creat cadrul unei ample dezbateri publice, în cadrul căreia au avut ocazia să-şi spună punctul de vedere atât specialiştii, cât şi reprezentanţii clasei politice şi societăţii civile.

Dezbaterile au avut loc şi în cadrul Parlamentului României, creându-se Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă. Cu această ocazie, dorim să felicităm membrii acestei comisii pentru efortul depus pentru îmbunătăţirea prevederilor codurilor juridice şi pentru contribuţia deosebită pe care o au la realizarea reformei în justiţia românească.

Lipsa de continuitate de la conducerea Ministerului Justiţiei, politizarea şi sincopele din timpul mandatelor miniştrilor justiţiei de după 2004, dorinţa unor miniştri, precum Monica Macovei, de a-şi aroga paternitatea exclusivă a codurilor, întârzierile în îndeplinirea obiectivelor din mecanismul de cooperare şi verificare şi aflate în competenţa Ministerului Public şi a Ministerului Justiţiei, nu pot fi reproşate Parlamentului României.

Dacă România ar fi avut în 2005 un ministru al justiţiei responsabil, Parlamentul nu ar mai fi fost în situaţia de a încerca să repare în regim de urgenţă ceea ce s-a stricat în 4 ani de administrare ineficientă a justiţiei. Astfel, codurile juridice ar fi fost adoptate încă din precedenta legislatură, evitând posibilitatea unui raport negativ, aşa cum mare parte din obiectivele de referinţă instituite prin mecanismul de cooperare şi verificare ar fi fost finalizate cu succes.

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Şi vreau să se înregistreze la stenogramă că este declaraţia mea, Aura Vasile, şi a doamnei Daniela Popa.

Doamna Daniela Popa:

O să anunţ şi eu.

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Vă fac acelaşi anunţ, stimaţi colegi. Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, o declaraţie politică nu trebuie să dureze mai mult de trei minute şi vă rog să redactaţi acele declaraţii, ca să se înscrie în aceste minute. Altfel, de săptămâna viitoare, o să mă văd obligată să întrerup declaraţiile dumneavoastră.