Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Păşcuţ. Nu ştiu o să mai avem la dispoziţie. Foarte pe scurt, până vine domnul preşedinte. Se pregăteşte domnul Ludovic Mardare.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Nu ştiu cât rost mai au încercările noastre de a dialoga cu acest Guvern al domnului Adrian Năstase, despre guvernarea care ar trebui să fie asigurată de dânşii, pentru că fiecare nou efort al nostru, de a-i arăta unde greşeşte şi ce ar avea de fapt de făcut, par a fi doar un nou episod al unei poveşti vechi despre câini şi caravane.

De altfel, apropierea Paştelui sugerează încă o dată că putem sta aşa, la nesfârşit, fiecare cu adevărul său în braţe, neluând seama de ceilalţi. Dacă în felul aceluiaşi creştinism, au loc două Învieri diferite, două Naşteri diferite ale Mântuitorului, de ce în sânul aceleiaşi naţiuni nu ar încăpea două realităţi diferite? - una a premierului şi a aparatului său de imagine, în care ne merge cum nu se poate mai bine, şi alta a cetăţeanului de rând, care nu mai ştie cum să achite din veniturile sale amărâte facturile la apă, gaze, electricitate, ce cresc mereu, proporţional cu neputinţa de a găsi soluţii a celor despre care se presupune că ar guverna astăzi România.

Vor reuşi, oare, datele recensământului recent încheiat să-i lămurească domnului Năstase adevărul că 78% din populaţie se zbate în sărăcie şi că din situaţia aceasta nu se poate ieşi cu noi valuri de scumpiri, ale căror singure efecte palpabile sunt că golesc trenurile, lasă oamenii fără apă, gaz şi curent electric şi se reorientează regimul alimentar înspre lobodă şi urzici?

Poate că nici măcar despre o necesitate economică reală a acestor noi scumpiri nu se poate vorbi, câtă vreme, în timp ce benzina suportă trei scumpiri pe săptămână, preţul tonei de cărbune românesc stă pe loc, pregătind, probabil, noi analize savante despre ineficienţa mineritului în Valea Jiului şi noi prilejuri de a-i arăta cu degetul pe minerii de acolo - şi ei doar nişte oameni săraci care muncesc din greu şi nu apar în viziunile roz ale echipei premierului.

Vorbind de aceste noi scumpiri, să remarcăm totuşi că măcar primul Paşte - cel catolic - a apucat să se petreacă înaintea lor şi ar fi bine să putem socoti că acesta este un efect al Pactului PSD-UDMR, pentru că ar fi singurul său efect benefic, măcar pentru o mică parte a populaţiei. Celelalte efecte ale acestei învoieli sunt mai degrabă de plâns şi iată ce se petrece acum la Tg.-Mureş: nu lasă elevii să înveţe nici măcar când profesorii nu sunt în grevă! Am putea să înţelegem însă că întreaga acţiune a Guvernului este concentrată în acest secol asupra integrării în NATO şi Uniunea Europeană şi nu disperarea pensionarilor este acum de luat în seamă, ci luminoasele perspective ce se vor deschide României la Bruxelles şi la Praga, unde auzim din ce în ce mai des: "vor conta aspectele militare şi cele de politică externă, iar nu cele sociale", pe care le tot aducem noi în discuţie, plictisind fără rost şi pierzând fără sens timpul glorioasei echipe Năstase, care tocmai are un tren de prins - al integrării. Şi-l va prinde, noi o dorim.

Va mai conta, oare, atunci că vagonul pe care România îl ataşează trenului NATO are tapiţeria canapelelor ruptă, că geamurile nu se închid, că pe jos e plin de coji de seminţe şi "naşul" ia bani de la blatişti? Vor observa, oare, pasagerii guvernamentali că pe linia 2 tocmai trece un marfar care duce România în sens invers, înspre Evul Mediu?

Vă mulţumesc.