Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Genocid asupra poporului român, dictat de către guvernanţi"

Aşa cum s-a speculat încă de la formularea declaraţiei publice a domnului preşedinte, privind necesitatea impunerii măsurilor de scădere a veniturilor pensionarilor şi bugetarilor, de curând s-a confirmat, printr-o expunere a directorului general al FMI, că decizia decimării unei bune părţi a populaţiei României se datorează, în exclusivitate, guvernării democrat-liberale. Tăierea pensiilor şi salariilor a fost opţiunea şi decizia acestora. FMI-ul, ca orice bancă, nu a impus decât direcţia de urmat, pentru mult aşteptatul reviriment economic. Încadrarea în limita de deficit se putea realiza, fie prin scăderea cheltuielilor publice, fie prin creşterea fiscalităţii. Potrivit declaraţiei şefului FMI, recomandarea creditorilor a înclinat spre protejarea celor vulnerabili, prin creşterea impozitării doar a veniturilor mari, printr-o cotă diferenţiată. Guvernul român a fost însă foarte ferm: doresc scăderea în masă a pensiilor şi salariilor, neglijând costul social. Până şi străinii s-au dovedit mai umani şi mai solidari cu poporul român, decât aleşii acestora. Chiar şi optarea pentru soluţia scăderii cheltuielilor publice, destul de extinsă şi ofertantă, în sine, lăsa posibilitatea economisirii din alte surse. Dar nu, achiziţiile publice inutile şi nesimţite continuă, parcă cu şi mai multă înverşunare, în paralel cu tăierea veniturilor, grăbindu-se să înhaţe şi ultimele fărâme care au mai rămas. Se scurg valori de neimaginat pe bunuri şi servicii derizorii, având drept sursă o clientelă politică mafiotă, ahtiată după câştiguri nemeritate. Se spune că dacă înşeli statul, nu se pune, statul nefiind o entitate bine conturată, nonconcretă şi vag determinată, dar statul este alcătuit din toţi cei care acum plătesc neîntrebaţi neştiinţa şi nesimţirea guvernanţilor.

Cazurile pensionarilor care trăiesc mai rău decât câinii străzii nu sunt izolate; sunt 4 milioane de pensionari foarte săraci în România. Cu venituri infime, deja nu îşi pot permite nici măcar pâinea cea de toate zilele. Medicamentele, hrana, îmbrăcămintea, serviciile sunt un lux pentru majoritatea dintre ei. Se hrănesc cu alimente stricate, aruncate la gunoi de către comercianţii din pieţe, se luptă cu câinii străzii pentru resturile din gunoaie şi binecuvântează orice coajă de pâine. Sunt poate părinţi, bunici, care nu au pe cineva să le întindă o mână de ajutor.

În aceste condiţii, măsurile guvernanţilor noştri nu se mai pot numi măsuri de solidaritate socială, ci devin instrumente de eradicare în masă a celor slabi, bătrâni sau bolnavi; acte guvernamentale împotriva intereselor naţionale, genocide ale zilelor noastre.

Mai rămâne şi problema oportunităţii creditului de la FMI. Toate aceste costuri sociale ale angajării banilor străini sunt năucitoare. Dar ne întrebăm, oare pentru ce îndurăm toate acestea? Se vede undeva luminiţa de la capătul tunelului? Nici măcar. S-a vehiculat că aceşti bani vor da o gură bună de oxigen economiei, pieţei bancare. Nu trebuie să fim observatori fini ai fenomenului economic, pentru a ne da seama că investiţii nu s-au realizat, creditarea nu e deblocată. Rămâne aceeaşi problemă a volatilizării banului public. În plus, a consultat cineva categoriile cărora acum li se cere atât de uşor să se solidarizeze, să pună umărul la scoaterea din marasm a ţării? Dacă nu, atunci să plătească cei care i-au cheltuit, şi nu amărâţii de pensionari şi bugetari fără vină.

Dacă problema pensionarilor e evidentă, nici salariaţii din România nu stau pe roze. 20% din totalul salariaţilor au venitul sub 750 ron, 59% se află sub salariul mediu de 1.500 ron şi doar 6% au peste 4.000 ron. De unde şi de la cine să se mai taie, ca să mai şi rămână pentru traiul de zi cu zi?

Este evident că aşa-zisele măsuri de stopare a dezastrului nu fac obiectul niciunei gândiri sau analize strategice. De ce 25% şi 15%? De ce nu 20% şi 10% sau 30% şi 20%? Niciun membru al Guvernului nu poate răspunde, pentru că aceste cifre sunt roade ale dispoziţiei prezidenţiale în fatidica zi a anunţului public, sau trase la sorţi, date cu banul sau poate şoptite de faimosul consilier pe probleme ezoterice, după o consultare prealabilă a tărâmurilor nevăzute.

Aşadar, vă invit, să descalificaţi acest guvern-paiaţă prin respingerea măsurilor criminale şi votarea moţiunii de cenzură!