Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dragi colegi,

Pentru ca Bucureştiul mult iubit în care ne-am născut şi trăim să-şi merite locul clar în galaxia capitalelor europene, el trebuie să aibă, în afară de clădiri somptuoase şi drumuri fără gropi, trotuare fără dâmburi, o viaţă culturală şi socială activă, locuri de recreere. Marile capitale se mândresc cu monumentele lor, cu statui, cu fântâni. La noi, din toate câte puţin, cam nimic de- ajuns.

Oraşul Iaşi se poate mândri cu vreo 200 de statui care-i oferă farmec şi prestanţă deosebită. Conducătorii urbei lui Bucur, în primii ani ai comunismului şi-au permis, în zelul lor de iconoclaşti inculţi, să dărâme statuia lui Carol I, opera marelui sculptor Mestrovici. Muzeul din Zagreb, oraşul natal al sculptorului, se oferise să preia statuia şi să o expună. Statuile lui Lascăr Catargiu, Tache Ionescu au fost şi ele puse pe făraş, ştirbind bulevardul Magheru şi Piaţa Romană de două lucrări monumentale. S-au construit, în schimb, statui pentru personalităţi străine ale momentului: Lenin, Stalin, Soldatul sovietic. Unele au fost ulterior mutate (este cazul Soldatului sovietic care se află acum la Cimitirul din cartierul Aviaţiei), altele dărâmate după toanele istoriei.

Până în 1989, machete de statui erau testate, când în sus, când în jos, fie în Piaţa Romană, fie în Piaţa Obor.

În ultimii 12 ani, în Bucureşti s-au construit doar cele două statui din Piaţa Palatului. Au mai fost şi unele statui de mici dimensiuni, busturi, dintre care am putea enumera pe cele ale Mareşalului Antonescu, care a fost ulterior acoperit cu o ladă, ca o cadână ascunsă după voal.

Dar cu Caragiale ce aveţi? Statuia marelui dramaturg se tot plimbă în ultimii 12 ani, aflându-se acum la al treilea domiciliu; ba în curtea Editurii "Cartea Românească", ba pe strada Maria Rosetti, colţ cu strada Caragiale în apropierea casei unde locuise "Nenea Iancu". Hodoronc-tronc, cineva a hotărât să mute statuia de azi pe mâine, că doar e anul Caragiale, fără să mai aibă "puţintică răbdare" şi a mutat-o drept în faţa Teatrului Naţional. Aici, printre flori şi parkinguri, strivit parcă de vecinătatea Intercontinentalului, a fost surghiunit Caragiale la nivelul ierbii, amplasat direct pe pământ, fără soclu, spre deliciul căţeilor. Se cunoaşte importanţa pe care clasicii o dădeau amplasamentului statuilor monumentale, precum şi a celor destinate expunerii interioare. A transporta anapoda o statuie de colo până colo, fără a ţine seama de cadrul înconjurător, demonstrează fie un amatorism hei-rupist, fie o indolenţă crasă faţă de valorile neamului şi faţă de aspectul pe care trebuie să-l aibă o capitală europeană.

Personal, am încercat, timp de un an şi jumătate, să ajut o parohie să obţină o aprobare pentru mutarea unei statui a sculptorului Anghel în perimetrul aceluiaşi sector, sectorul 1. Acordul Ministerului Culturii a durat aproape un an, parohia s-a arătat dispusă ca, în cazul în care nu este posibilă strămutarea statuii, să suporte costurile legate de confecţionarea unei replici artistice. Până în prezent, demersul s-a pierdut în hăţişul birocratic dintre Primăria Capitalei şi cea a sectorului 1, cerându-se parohiei, adică beneficiarului, ba o schiţă de amplasament cu cote, ba detalii despre clădirile înconjurătoare, demonstrând că mutarea unei statui este, practic, imposibilă şi totuşi, în cazul statuii lui Caragiale, mutarea s-a făcut cât ai bate din palme, obţinându-se probabil aprobările înainte ca acestea să fie cerute. Mă întreb dacă nu ar fi fost poate mai bine să se comande şi să se realizeze în urma unui concurs o altă statuie a marelui dramaturg la dimensiunile care să armonizeze cu clădirile înconjurătoare, adică Teatrul Naţional cu 7 nivele, Hotelul Intercontinental 23 nivele sau măcar la nivelul soclurilor pe care-l au statuile lui Mihai Viteazul şi celelalte statui din Piaţa Universităţii. Aceasta pentru a se evita minimalizarea până la derizoriu a unei statui care se pierde în peisaj, dovedind un total dezinteres pentru respectarea oricăror reguli ale urbanismului european. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.