Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Încheiem această parte a şedinţei noastre de astăzi cu declaraţia politică din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Monica Iacob Ridzi.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca şi temă, şi se intitulează: Cauzele neîncrederii populaţiei în clasa politică.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Sondajele de opinie, dacă sunt făcute ştiinţific şi fără vădite scopuri electorale, reprezintă un ajutor enorm pentru politicieni. Ele arată adevărata stare de spirit a naţiunii, speranţele şi dezamăgirile milioanelor de oameni care ne-au ales, în numele cărora noi am depus jurământ să le apărăm interesele legitime cu cinste şi dăruire.

Ei bine, aceste sondaje manifestă în mod sistematic o tendinţă care ar trebui să ne îngrijoreze: creşte în mod constant neîncrederea cetăţenilor în clasa politică. S-a ajuns la o situaţie paradoxală: Parlamentul, deşi învestit de Constituţie ca primă putere în stat, ocupă ultimul loc în topul încrederii populaţiei.

Trist, dar adevărat! Din noianul de întrebări ce se ridică din această bizară situaţie, una mi se pare fundamentală: cum s-a putut compromite atât de profund clasa politică în ochii celor care, iată un alt paradox, au ales-o în mod liber şi corect, după regulile democraţiei?

La această întrebare, răspunsul predilect şi invariabil al unor colegi de breaslă este, pe cât de scurt, pe atât de absurd. Vinovate de prăbuşirea catastrofală a imaginii politicianului român ar fi, chipurile, mediile de informare în masă care prezintă caricatural viaţa politică!

Nimic mai fals! Eu cred că adevăraţii vinovaţi sunt aici, printre noi. Respiră aerul fortifiant al Parlamentului, se bucură de o imunitate mai mult decât meritată, se înfruptă copios din banul public şi, cu o poftă de nestăpânit, îi râd naţiunii în nas!

În ultima lună de activitate parlamentară, sub vălul, transparent totuşi, al votului secret, care pentru unii pare un simplu joc cu bile albe şi bile negre, parlamentarii Opoziţiei au dat o ultimă şi devastatoare lovitură de imagine întregii clase politice. Mai întâi au blocat funcţionarea DNA-ului - instituţie importantă în combaterea corupţiei la nivel înalt, instituţie atât de necesară însănătoşirii justiţiei. Apoi, voturile numeroase ale aceloraşi parlamentari, printr-o inexplicabilă şi rău înţeleasă solidaritate de breaslă, au împiedicat justiţia să-şi facă datoria în faimosul caz Zambaccian. Percheziţia cerută de Parchet n-a mai avut loc, fiind vorba de casa unui înalt demnitar, în continuare omul fanion al Opoziţiei.

Prin votul lor, parlamentarii Opoziţiei au plasat un important om politic mai presus de lege, ferindu-l, culmea, de justiţie, adică de instituţia care are datoria de a face dreptate. "Cei tare se întăriră cu averea şi mărirea în cercul lor de legi!" - probabil aşa ar conchide poetul nostru naţional, întorcându-ne, dezamăgit, spatele.

Prin votul lor, aceşti parlamentari nu numai că au compromis, o dată în plus, clasa politică, dar au pus serios sub semnul întrebării viitorul României. Acesta este semnalul clar, transmis ieri de Comisia Europeană, prin înaltul său reprezentant, sosit la Bucureşti.

Din fericire, la scurt timp înaintea Raportului de ţară, aceeaşi Comisie Europeană laudă activitatea miniştrilor Monica Macovei şi Vasile Blaga. Aşadar, în anul premergător aderării României la Uniunea Europeană, justiţia şi ordinea publică se întăresc în România, în pofida votului "secret" al unor aşa-zişi aleşi ai poporului.

Şi o ultimă întrebare, adresată nu social-democraţilor de rând, ci exponenţilor acestora, fie ei bogaţi sau îmbogăţiţi. Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, este copios îndemnat de către colegii săi de doctrină să-şi dea demisia din toate funcţiile de partid pentru a proteja imaginea PSD-ului. Ei bine, nici măcar unul nu-i cere domnului Năstase să se autosuspende din înalta funcţie de preşedinte al Camerei. La imaginea şi prestigiul Camerei Deputaţilor nu se gândeşte nimeni?

Doamnelor şi domnilor deputaţi, deocamdată, Parlamentul României, adică prima putere în stat, este condus de către un om de numele căruia se leagă acuzaţii grele. Fireşte, dosarele sunt pe rol, funcţionează din plin prezumţia de nevinovăţie. Vă atrag însă respectuos atenţia asupra unui pericol iminent: dacă justiţia va dovedi în final vinovăţia actualului preşedinte al Camerei Deputaţilor, toate actele normative şi legile semnate de domnul Adrian Năstase vor păstra, pentru eternitate, o aureolă inconfundabilă de fraudă, foloase necuvenite şi luare de mită.

Cu umorul său inconfundabil, domnul Adrian Năstase a dat ieri de ştire naţiunii că intenţionează să vândă mult discutata casă din strada Zambaccian, cu toate termopanele şi chinezăriile din inventarul acesteia. Sunt sigură că va găsi cumpărători pe măsură. Că va primi un preţ bun. Foştii săi colaboratori, deputatul puşcăriaş Gabriel Bivolaru şi primarul infractor Dumitru Sechelariu, sunt clienţi de nădejde. Social-democraţia băcăuană abia aşteaptă să investească în Bucureşti.

Cât priveşte părerea electoratului despre clasa politică, gânditorul Baltazar Gracian avea o vorbă: Valorăm atâta cât vor cei mulţi. Altfel spus, cântărim atât cât vrea opinia publică! Aşadar, cauzele prăbuşirii încrederii populaţiei în clasa politică nu trebuie căutate în mijloacele de informare în masă, ci, aici, printre noi în Aula Parlamentului, sub paravanul albastru al social-democraţiei îmbogăţite peste noapte.

Vă mulţumesc.