Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

"Dreptul la liberă circulaţie...în Bucureşti!"

Sunt deputată aleasă într-o circumscripţie de provincie, dar îmi petrec cea mai mare parte a timpului în Bucureşti. De luni până joi, uneori chiar şi duminica, încerc să trăiesc în Bucureşti cât mai normal posibil, chiar dacă sunt conştientă că este imposibil să mă simt ca acasă: pentru că nu-i cunosc nici pe vânzătorii din piaţă, nici pe cei de la chioşcul de ziare sau de la brutărie, pentru că nu am reuşit să construiesc relaţii de vecinătate (nici bună, nici rea) cu vecinii de bloc, pentru că nu mă salută oamenii pe stradă. Şi cu toate acestea nu îmi vine să fredonez precum Sting :"I'm a little alien in..." Bucureşti, pentru că sunt, totuşi, în ţara mea.

Tocmai de aceea am avut naivitatea să cred că în ţara mea românul are dreptul la libera circulaţie. Eroare! Sau adevăr, dar nu în Bucureşti.

Circulaţia în Bucureşti este un drept numai pentru unii: cei care au un girofar, pentru circulaţia rutieră, şi cei care au un helicopter, pentru celelalte tipuri de circulaţie. În rest, toata lumea este discriminată din punctul de vedere al exercitării acestui drept fundamental al omului, iar dreptul însuşi este violat sistematic, zi şi noapte, vara ca şi iarna.

Asta în ceea ce priveşte pe cei care doresc să se deplaseze motorizat.

Discriminaţi sunt însă şi ceilalţi beneficiari ai dreptului la liberă circulaţie: pietonii. Aceştia nu mai au la dispoziţie trotuare pentru uz exclusiv: marea majoritate a acestora s-a trasformat în carosabil (au fost chiar pietoni accidentaţi pe trotuar de către maşini care rulau pe acolo în tăcere, fără să claxoneze măcar pentru a-şi semnala prezenţa şi a preveni pe pietonii naivi care se credeau în siguranţă.). Altele sunt parcări improvizate, dar perpetue, pe care vezi aceleaşi maşini în fiecare zi, maşini pe care le ocoleşti pe carosabil, stârnind reacţiile "civilizate" ale automobiliştilor care circulă, nu-i aşa, pe unde este dreptul lor să o facă.

Iar pietonul, basculând între trotuarul ocupat, sau desfundat, sau înlocuit de un şanţ în fundul căruia se vede structura subterană a Bucureştiului, îşi cântă probabil despre "fratele lui" Bucureştiul. Pe care îl evită noaptea, pentru că surprizele se pot multiplica...

Aşadar, pun o nouă întrebare: nu "Unde-i centru-n Bucureşti", ca în cântec, ci "Pe unde să circulăm în Bucureşti?" Noi, românii, bucureşteni sau provinciali, ei, străinii, europeni sau nu?

Îl rog pe primarul general al Bucureştiului să se ducă măcar o săptămână la birou conducându-şi singur maşina, fără însemne speciale, pe drumurile tuturor, respectând toate semnele de circulaţie, interdicţiile, ocolirile, semafoarele, mai mult sau mai puţin corelate, indicaţiile de mare ajutor ale poliţiştilor etc., şi, dacă nu ajunge la timp la program, să se autosancţioneze.

Asta numai dacă nu va avea nevoie de tratament medical.

Dar nu în Bucureşti, pentru că, până ajunge la spital, poate nu mai are nevoie de nimic.