Parliamentary debates

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Niciodată în cei trei ani de când activez în calitate de deputat, nu am comentat o decizie a vreunei instanţe judecătoreşti. Cu atât mai puţin o decizie a Curţii Constituţionale, chiar dacă în unele situaţii, balanţa judecăţii acestei instanţe supreme, nu a avut talerele la acelaşi nivel.

Ultima decizie a Curţii, cea referitoare la legea de organizare şi funcţionare a CNSAS, ridică însă numeroase semne de întrebare şi sunt de acord cu cei care în manifestările publice din prima duminică a lunii februarie, au utilizat expresii gen "restauraţie" sau "contrarevoluţie". Pentru că, în esenţă, la aceasta se reduce o decizie pe care eu o consider mai mult decât scandaloasă.

Primul mare semn de întrebare care planează asupra deciziei de săptămâna trecută se referă la modul în care au deliberat judecătorii Curţii. În alte situaţii, ultima în prima jumătate a anului 2007, când pe rolul Curţii s-au aflat sesizări privind neconstituţionalitatea mai multor articole din Legea de organizare şi funcţionare a CNSAS, aceiaşi judecători au respins excepţiile de neconstituţionalitate.

Mă întreb: dacă în martie 2007, sau în 2006, în 2004 ş.a.m.d., legea era constituţională, de ce acum nu mai este? Pentru a nu fi considerat tendenţios, mă refer doar la articolele originale ale legii, nu şi la modificările ulterioare.

Al doilea mare semn de întrebare îl reprezintă decizia în sine: excepţiile ridicate de către apărătorul domnului Dan Voiculescu se refereau la unele articole, în timp ce judecătorii Curţii, depăşindu-şi nepermis atribuţiile, au declarat legea, integral, neconstituţională. Suntem în faţa unei erori judiciare fără precedent, la cel mai înalt nivel.

Citind cu atenţie excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, recunosc că în trei, maximum patru situaţii - la nivel de alineate ale unor articole - există unele erori. Dar dacă le privesc prin ochiul parlamentarului, adică al celui care este obişnuit cu "legislaţia", constat că este vorba de erori, nu atât de natură constituţională, cât de natură tehnică. Chiar dacă nu sunt jurist de profesie, nu pot să nu constat că judecătorii Curţii au tratat ca fiind neconstituţionale unele aspecte care, în nici un caz, nu se abat de la litera legii fundamentale.

În primul rând, judecătorii Curţii au decis că CNSAS nu se poate afla în subordinea Parlamentului, pentru că "instituţia nu este nominalizată în Constituţie". Este o eroare evidentă pentru că art. 65 din Constituţie enumeră unele instituţii ale căror conduceri se votează în şedinţele comune ale celor două Camere, iar la alineatul k) menţionează: "îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună". Or, în regulamentul şedinţelor comune, la punctul 21 al art. 1 se menţionează negru pe alb: "efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în competenţa Parlamentului". Or, aici se află sediul materiei controlului parlamentar în ceea ce priveşte CNSAS. Altfel spus, nici urmă de neconstituţionalitate.

Apoi, tot judecătorii Curţii - şi aici este piesa de rezistenţă a argumentaţiei instanţei - susţin că CNSAS are caracteristicile unei instanţe de judecată, arătând: "Constituţia interzice în mod expres înfiinţarea instanţelor extraordinare".

Alt argument: "CNSAS este, în acelaşi timp, acuzator şi judecător, pentru că produce probele, care sunt în custodia sa, dar dă şi verdictele".

Dar, aceste argumente sunt în totalitate false. CNSAS nu este o instanţă extraordinară, deoarece verdictele date nu au putere juridică. Faptul că aceste verdicte pot fi contestate în justiţie reprezintă tocmai caracterul pur democratic şi constituţional al instituţiei. Dacă ar fi să ne luăm după logica judecătorilor Curţii, atunci nici poliţiştii de la Serviciul Circulaţie nu ar mai trebui să aplice amenzi.

Cea de-a doua teză evocată mai sus de judecătorii Curţii denotă ori o crasă necunoaştere a activităţii CNSAS, ori o rea-credinţă ieşită din comun: la CNSAS, cei care dau verdicte, adică membrii Colegiului - 11 persoane - nu sunt aceiaşi care produc şi probele. De chestiunea probelor se ocupă Departamentul de Investigare al instituţiei, care are o altă componenţă.

Toate aceste aspecte mă obligă să trec peste reţinerea impusă de cutumă legată de o decizie a Curţii Constituţionale şi să calific pe toţi cei 9 judecători ai acestei instanţe ca fiind RELICVE ale regimului comunist, pe care, în momente decisive, nu ezită să îl apere, chiar cu preţul încălcării oricăror norme juridice. Şi nu exclud nici posibilitatea ca prin decizia de săptămâna trecută, cei 9 judecători să nu fi apărat doar un sistem, ci chiar şi propria lor piele. Se ştie - presa a tras mai demult un semnal de alarmă - există suspiciuni privind existenţa unor dosare de colaboratori ai Securităţii care îi privesc pe unii dintre domnii în robă vişinie de la Curtea Constituţională. Şi dacă există cineva care îmi va reproşa atitudinea faţă de judecătorii Curţii, atunci îl rog să analizeze următorul pasaj din decizie:

"Curtea observă însă că Legea nr.187/1999 nu urmăreşte numai scopul de deconspirare, enunţat în preambul, ci promovează şi răspunderea morală, juridică şi politică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă."

Iată de ce consider că lucrurile sunt clare, în sensul că judecătorii Curţii Constituţionale nu agreează tragerea la răspundere - nici chiar morală - a celor care au atentat la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti înainte de 1989. Orice alt comentariu este de prisos.

Nu pot încheia fără a oferi tuturor un exemplu de frazeologie 100 % comunistă, prezent în documentul emis de această instituţie:

"Constatând existenţa unui venin neconstituţional, Avocatul Poporului consideră că este obligaţia Curţii Constituţionale de a-l extrage printr-o decizie dreaptă şi înţeleaptă".

Expresia "VENIN NECONSTITUŢIONAL" este 100 % stalinistă şi pare copiată din documentele politice ale "obsedantului deceniu".

Iată de ce solicit de la acest microfon demiterea imediată a tovarăşului Ioan Muraru, ca semn al refuzului societăţii româneşti de a mai accepta în anul 2008 existenţa adepţilor stalinismului într-o instituţie fundamentală a statului.

De asemenea, cer acelor judecători ai Curţii Constituţionale, care vor să şteargă ruşinea acestei decizii aberante, să-şi dea neîntârziat demisia.