Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"PNL: disperarea atinge cote maxime"

Anul 2008, luna martie. Trei luni de la începutul anului. Nici mult, nici puţin. Mai puţin de trei luni până la alegerile locale. România se confruntă în aceste zile cu începuturile neoficiale ale uneia dintre cele mai intense campanii electorale din toate timpurile.

Pentru PNL, anul 2007 a fost marcat de decizii politice populiste. După promisiuni cu lapte şi miere, Tăriceanu s-a trezit înconjurat de replica "ia de unde nu-i", aşa că, în stilu-i caracteristic, s-a răzgândit. După ce au luat cât au putut de la popor, acum...dau înapoi mai ceva ca racul.

Disperaţi de căderea liberă în care se află de ceva vreme, chiar cu preţul încălcării legilor, dar şi a bunului simţ, PNL recurge la cele mai josnice metode de a-şi face campanie, metode prin care doresc să îşi preamărească realizările şi să estompeze greşelile şi nerealizările propriei guvernări, sperând astfel că la viitoarele alegeri vor obţine simpatia şi voturile electoratului.

Partidele politice au început încă de anul trecut să îşi nominalizeze sau să îşi caute candidaţii. PNL alege calea cea mai simplă, în opinia lor. De ce să nu treacă şi ei prin acest procedeu? Cu ajutorul şantajului politicşi ameninţărilor pot obţine mai uşor rezultatele aşteptate, pot face cu "adevărat" politică.

Fiind deputat de Cluj, voi exemplifica astăzi una din "activităţile de campanie" derulate în aceste zile de PNL.

Astfel, invocând "grija faţă de cetăţeni şi chiar şi faţă de primari" membrii PNL Cluj, în frunte cu preşedintele acestei formaţiuni, recurg la şantajul politic, chiar dacă politica pe care trebuie să o promovăm este una constructivă şi nu distructivă, ameninţând primarii PD-L Cluj cu anularea unor investiţii în zonele pe care le reprezintă, dacă nu aderă la PNL şi asta pentru că Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj este nimeni altul decât Preşedintele PNL Cluj.

De unde un exemplu mai bun în teritorii când la nivel central e haos? Guvernul Tăriceanu, în loc să facă o reformă reală, pentru că, da, încă se mai află la guvernare, foloseşte acest privilegiu pentru a introduce disputa politică şi acolo unde nu este cazul, arătându-şi cu brio dezinteresul pentru orice altă problemă decât aceea a propriului interes.

Călin Popescu Tăriceanu, alături de ceilalţi apărători înfocaţi ai aşa-zisei doctrine liberale, reuşind să treacă peste orice limită a decenţei şi bunului simţ, pune în aplicare cu zâmbetul pe buze aceeaşi tactică pe care, în campania din 2004, o înfiera în gura mare: şantajul şi mita electorală deşănţată. Însă, veroasa camarilă petro-liberală uită, la fel cum a uitat şi PSD-ul, că electoratul român e un electorat mult mai inteligent şi mai responsabil decât politicienii care îi cer votul.

De fapt ce să mai vorbim de politica pe care o făcea P.N.L.-ul, câtă vreme P.N.L. şi P.S.D. recunosc public că s-au întâlnit la ceas de taină în timp de seară pentru a discuta strategia pre şi post electorală. În rest, de P.N.L. numai de bine ... că de rău se ocupă ei.