Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Tânăra opoziţie, între demagogie şi dezamăgire"

Conflictul, indiferent de natura lui, a existat şi există dintotdeauna între oameni, între generaţii, dar, în special, în politică - între putere şi opoziţie. Oriunde sunt oameni, există idei, valori, conjuncturi, standarde care pot intra în conflict; aceasta înseamnă că orice poate fi cauza unui conflict: obiective, scopuri, aspiraţii, prejudecăţi, dar, mai cu seamă, în mediul politic, setea de putere şi de control.

Anul 2004 a înregistrat cea mai spectaculoasă schimbare la nivelul clasei politice de după decembrie 1989, în ceea ce priveşte promovarea de către PDL a tinerilor în funcţii de demnitate publică, acest lucru tocmai pentru a contrabalansa lupta cu partidul stat format încă de pe aceea vreme, respectiv PSD. Promovarea tinerilor în politică şi acordarea încrederii pentru punerea în practică a ideologiilor şi doctrinelor partidelor politice a fost un pas important în evoluţia societăţii româneşti şi în egală măsură, în politică.

Eu am fost unul dintre acei tineri cărora li s-a acordat şansa politică. În calitate de parlamentar, la al doilea mandat, în acelaşi context, nu de puţine ori mi-am pus întrebarea oare ce înseamnă victoria în viaţa politică. Cu certitudine, înseamnă ca ideile, principiile, politicile tale să fie aplicate de adversarii politici ajunşi la guvernare sau să guvernezi tu însuţi, dar ideile şi politicile pe care le aplici să fie şi ale adversarilor politici.

România trece în acest moment printr-o perioadă deosebit de grea atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere al credibilităţii clasei politice. Şi mă refer la clasa politică, din care şi eu fac parte, şi la abordările absolut surprinzătoare ale unor tineri politicieni. În orice stat democratic, puterea şi opoziţia joacă un rol extrem de important pentru binele cetăţenilor. Însă, din nefericire, Opoziţia actuală mi-a lăsat un gust amar şi am convingerea că nu sunt singurul.

Să le luăm pe rând: PSD, în fruntea căruia se află un tânăr politician, pe care l-am admirat, cu care am colaborat foarte bine şi mi-am exprimat încrederea că nu va apela la acelaşi mod murdar de a face politică, respectiv blamarea celor aflaţi la guvernare şi ameninţarea cu moţiuni de cenzură şi fără însă să vină cu proiecte concrete, din păcate, m-a dezamăgit. Am fost plăcut surprins în momentul în care la conducerea PSD a fost ales un tânăr cu aspiraţii puternice, cu credinţă în valorile democraţiei şi care mi-a creat impresia, ce-i drept, vremelnic, că interesul cetăţeanului primează interesului personal, de grup sau de partid. Din nefericire, a fost doar o vagă impresie.

În colţul celălalt, un alt partid din Opoziţie condus de un fost ministru al tineretului şi sportului, care a reuşit deosebita performanţă de a plasa în anonimat sportul românesc şi tot ceea ce a însemnat proiecte pentru tineret şi care, aflat într-o debusolare politică profundă, nu prea ştie pe ce parte să-şi poziţioneze partidul: ba vor la guvernare, ba vor în Opoziţie.

Îmi exprim dezamăgirea faţă de modul cum partidele politice din Opoziţie înţeleg ce înseamnă, cu adevărat, rolul lor într-o societate democratică. Asistăm zilele acestea la dezbateri sterile şi înfocate în faţa camerelor de luat vederi, unde reprezentanţii partidelor de Opoziţie îşi prezintă cu maximă încredere "măsurile excepţionale" de scoatere a ţării noastre din criza economică şi financiară, şi anume: iniţierea unei moţiuni de cenzură şi organizarea unui referendum pentru consultarea populaţiei cu privire la faptul dacă sunt de acord sau nu cu reducerea salariilor sau a pensiilor. Absolut hilar sau trist. Nu contest dreptul constituţional al nimănui de a dezbate sau de a utiliza mecanismele legale, în fapt, sunt instrumente politice la îndemâna tuturor, însă trebuie să ai decenţa şi capacitatea politică de a discerne între a uza de un drept şi a face rău societăţii în ansamblu şi a reacţiona inteligent şi constructiv la situaţia actuală. În acest moment, România are nevoie de o Opoziţie care să apeleze la instrumentele democratice, însă într-un mod constructiv şi în interesul cetăţenilor. Nu consider că este cel mai bun moment ca România să între şi într-o criză politică sau să se organizeze un referendum, ducând, astfel, la accelerarea scăderii economice şi pierderea încrederii partenerilor europeni şi euroatlantici.

Fără îndoială, dacă facem abstracţie de contextul economic, putem să ne imaginăm multe scenarii pentru România. Ceea ce mi se pare mie, însă, important este faptul că acest scenariu, pus în practică de reprezentanţii Opoziţiei, este, deocamdată, o suită de pure jocuri politice şi speculaţii ruşinoase, respectiv expresia a ceea ce ştiu mai bine: demagogie şi atât. La fapte sunt buni, doar când sunt la putere, şi atunci pentru a servi clientela politică şi nu cetăţenii. Acest mod jalnic de a face politică a condus România în situaţia actuală.

România are nevoie, acum, în acest moment, mai mult decât oricând de calm, de o clasă politică responsabilă cu capacitate de a-şi asuma răspunderea pentru faptele politice şi, evident, de stabilitate politică, care poate garanta stabilitatea economică.

În ceea ce priveşte provocarea tinerilor politicieni, am convingerea că tinerii vor învinge în politică, însă numai atunci când vor renunţa la metehnele politicienilor din umbra lor şi vor avea tăria şi puterea de a-şi susţine ferm punctele de vedere în folosul cetăţenilor.