Parliamentary debates

Domnul Ioan Cindrea:

Unde sunt mult trâmbiţatele măsuri active ale Guvernului "BOCSESCU" pentru redresarea economică a României, enunţate la începutul anului?

Salarii reduse cu 25% pentru bugetari, pensii reduse cu 15%, plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 600 ron, sunt în opinia puterii soluţiile cele mai viabile şi la îndemână pentru a scoate România din criză, soluţii inovatoare şi devastatoare social, pe care încă nimeni în Europa nu a îndrăznit şi nu a avut curajul să le aplice.

Ca şi când toate acestea nu ar fi de-ajuns, puterea, vector al matrapazlâcurilor, şi-a dovedit încă o dată excelenţa şi competenţa în hoţie şi imoralitate propunând modificarea plafonului maxim pentru atribuirea contractelor fără licitaţie (aşa-zisa atribuire directă de contracte cu dedicaţie) de la 15.000 euro la 50.000 euro. În prezent, circa 40% din banii publici se duc în buzunarul clientelei politice, pe principiul "noi dăm, noi împărţim şi tot la noi ajung", datorită numeroaselor acte adiţionale ulterior încheiate la contractele de lucrări publice ale statului, precum şi a facturilor umflate depuse la dosarul de decont, după crezul politic al PDL: măsuri represive pentru populaţie, conjugate cu alocarea de bani publici suplimentari pentru clientela de partid.

Puterea a identificat modelul economic de ieşire din criză a României: buzunăritul cetăţenilor. Pentru că ea nu are ce pierde, nici măcar rânjetul, hoţia, cinismul şi imoralitatea.

Membrii guvernului actual uită că există pensionari în nevoie, angajaţi la stat, care trăiesc la limita subzistenţei, studenţi care riscă să rămână fără burse de studiu, copii care fac primii paşi în viaţă şi care, dincolo de educaţia de la părinţi, trebuie să se integreze în societate, sau oameni bolnavi internaţi în spital care, în mod normal, ar trebui să beneficieze de o asistenţă socială şi medicală din acel fond la care personal au cotizat pe perioada activităţii lor profesionale.

Din păcate, guvernanţii au uitat de utilitatea funcţiei, închişi între pereţii cabinetelor ministeriale se cred infailibili şi atotştiutori şi pot trăi în afara regulilor statului, după bunul lor plac. De dragul funcţiilor pe care le au, sacrifică pe toţi cei care se află în afara familiei proprii, ca şi cum nu ar mai avea semeni. Au uitat de unde au plecat şi de oamenii care i-au votat să ajungă în aceste funcţii. Minciuna şi ipocrizia reprezintă filozofia lor politică şi stau cu vodă la masă.

Prin aceste acţiuni ale lor îşi dovedesc încă odată brutalitatea şi sălbăticia împotriva cetăţenilor acestei ţări. Se cred atotputernici şi cred că se pot juca cu viaţa oamenilor printr-o singură iscălitură pe un act guvernamental.