Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of November 19, 2002
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.163/2002
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of November 19, 2002 |
Sittings of the Chamber of Deputies of November 19, 2002
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.24 | Corneliu Ciontu - referire la analizele tranşante făcute de oaspeţii străini cu privire la justiţie, administraţie, economie, politică externă; | ![]() |
||
|
Stimaţi colegi, Întreaga societate românească este conştientă, în acest moment, de caracterul artificial şi găunos al aerului suficient şi optimist pe care actuala putere îl arborează. Un veritabil val de propagandă se abate zilnic asupra românilor, încercând să-i convingă pe aceştia de viaţa bună şi confortabilă pe care o duc. Totuşi, toată această construcţie firavă se prăbuşeşte atunci când un oaspete străin, obiectiv şi imparţial, este dispus să spună lucrurilor pe nume. Prezent recent la Bucureşti, preşedintele Comisiei parlamentare România - Uniunea Europeană, Domenico Mennitti a declarat: "În România există multe legi, dar ele sunt greu sau deloc transpuse în practică, aşa cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul independenţei magistraturii sau al libertăţilor civile". Un alt oaspete important, Pat Cox, preşedintele Parlamentului European a declarat că, citez, "corupţia este un motiv de îngrijorare. Administraţia publică şi justiţia au nevoie de independenţă şi integritate". Pe scurt, două din domeniile cele mai importante ale reformei promise în campania electorală, justiţia şi administraţia, sunt, în viziunea partenerilor noştri externi, compromise. Faptul că acestea sunt, în acest moment, cangrenate de corupţie o demonstrează recentul scandal al deturnărilor fondurilor Uniunii Europene din România, prezentat pe larg de prestigiosul cotidian german "Die "Toige Zaitung", care semnalează destinul bizar al celor peste 20 de milioane de dolari alocaţi de Uniunea Europeană Văii Jiului. Să mergem mai departe. Actualul Guvern se laudă, prin statistici şi grafice parţiale, cu importante realizări în domeniul economic. Iată însă că diagnosticul rece şi lucid al Forumului Economic Mondial spune cu totul altceva. Conform acestuia, România a căzut, în ultimul an, cu nu mai puţin de zece locuri în clasamentul creşterii economice. Cu excepţia Ucrainei, suntem ultimii din Europa, fiind devansaţi de state precum Trinidad-Tobago, Zimbabwe sau Nicaragua. Aceasta nu este, domnilor guvernanţi, cine ştie ce performanţă. Un alt domeniu cu care se mândresc actualii guvernanţi este politica externă. Iată însă că unul dintre cei mai influenţi analişti americani ai momentului, Richard Kaplan, publică în "New York Times" o analiză extrem de dură a diplomaţiei româneşti din ultimii ani. Observând că politica externă a lui Nicolae Ceauşescu era una pro-occidentală, deşi politica sa internă era una de tip sovietic, Kaplan scrie: "Liderii români urăsc să fie comparaţi cu Ceauşescu, dar politica lor externă este conformă tiparului acestuia". Din pricina corupţiei şi a sărăciei, reputatul analist consideră că integrarea europeană a României, în acest moment, citez "ar putea altera Europa". Iată, pe scurt, poziţia celor care observă România din exterior. Încercarea executivului de a ocoli şi oculta aceste luări de poziţie, scoţând în evidenţă, în bună tradiţie comunistă, tocmai laudele şi încurajările de circumstanţă şi curtoazie nu poate înşela pe nimeni. Iată de ce nu putem înţelege nerăbdarea cu care actuala putere pregăteşte alegerile anticipate. Ea a primit un mandat pe patru ani din partea populaţiei, încălcându-şi punctual toate promisiunile: depolitizarea justiţiei, independenţa administraţiei, eradicarea corupţiei, creşterea economică ş.a.m.d. Şi, iată, în loc să-şi ducă până la capăt mandatul, încercând să apropie de realitate angajamentele indecente faţă de electorat, Guvernul se gândeşte la propriile interese politice. El este dispus să creeze instabilitate politică şi să cheltuiască sume electorale uriaşe în scopuri politicianiste. Aşa cum am mai spus-o, Partidul România Mare este pregătit pentru alegerile anticipate, neavând decât de câştigat politic de pe urma acestora. Orice partid de opoziţie aşteaptă, prin vocaţie, alegerile, însă ne este greu să înţelegem ce i-ar putea determina pe guvernanţi să opteze pentru ele. Oare domniile lor chiar cred în sondajele de opinie pe care le comandă? Oare chiar iau în serios relatările elogioase ale Televiziunii publice şi ale altor instituţii mass-media scutite de impozite? Chiar este de crezut scenariul disocierii imaginii Partidului România Mare de cea a preşedintelui său, prin decalarea alegerilor prezidenţiale de cele legislative, de parcă Corneliu Vadim Tudor nu va fi un candidat de marcă la Senatul României? În zadar Puterea actuală încearcă, prin argumente puerile, să convingă opinia publică de faptul că alegerile anticipate ar fi impuse de interesul naţional. Adevăratul motiv este mai mult decât vizibil: teama de ascensiunea Partidului România Mare şi a liderului său, Corneliu Vadim Tudor. În concluzie, actuala putere demonstrează, în ultimul timp, o stranie pierdere a lucidităţii. Îi recomandăm, ca tratament, o mai mare disponibilitate de a asculta diagnosticurile şi criticile partenerilor noştri externi şi de acceptare a dialogului real cu opoziţia. Ar fi, poate, un tardiv, dar imperativ moment al trezirii. |



