Parliamentary debates

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Cetatea Aradului trebuie să fie a arădenilor!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fiecare dintre noi, cei care suntem azi, aici, parte componentă a Parlamentului României, datorăm cetăţenilor care ne-au votat ca prin tot ceea ce înfăptuim să nu-i dezamăgim. Acest lucru este cu atât mai important pentru noi, cei mai tineri dintre parlamentari, deputaţi sau senatori, care trebuie să demonstrăm că tinereţea nu e doar o virtute, ci şi o calitate.

Una dintre obligaţiile pe care le avem, odată aleşi, este aceea de a încerca prin toate mijloacele de care dispunem, şi mă refer aici chiar şi la această declaraţie politică, să sprijinim comunitatea pe care o reprezentăm. Arădenii au încercat întotdeauna să se ridice deasupra aşteptărilor şi de ce nu, prin ceea ce au întreprins, să dea un exemplu şi celorlalţi. Azi, doresc să vă prezint unul dintre marile proiecte arădene prin care se speră şi se încearcă a aduce o dezvoltare municipiului Arad, dar care are încă nevoie de sprijin pentru a fi realizat.

Imediat după revoluţia din 1989, autorităţile locale ale municipiului Arad au demarat proiectul de trecere a Cetăţii Aradului din patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale în cel al autorităţilor locale. Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât Cetatea, construită ca obiectiv militar de o deosebită importanţă încă din timpul domniei Mariei Tereza (1740-1780), adăpostea din anul 1919 o banală cetate, pentru ca după 1989 puternica bază militară a Armatei Române să-şi piardă din interesul militar.

Numărul militarilor care au fost încorporaţi în această unitate a început să scadă vertiginos: dacă la nivelul anului 1989, numărul acestora se ridica la 3000 de suflete, în prezent numărul lor depăşeşte cu puţin cifra de 700.

Acesta a fost însă şi motivul principal pentru care autorităţile locale au demarat proiectul de trecere a cetăţii în patrimoniul civil şi transformarea acesteia într-un monument istoric ce ar potea deveni o atracţie turistică importantă pentru oraş.

Deşi atitudinea adoptată de Ministerul Apărării Naţionale nu poate fi caracterizată ca fiind una "ofensivă", solicitările au determinat autorităţile locale să treacă într-o perioadă de aşteptare, acestea neputând încă să găsească o rezolvare a problemei, întrucât se impune punerea la dispoziţie a fondurilor necesare construirii unei noi cazărmi. Pe lângă aceste fonduri, va mai fi necesară o a doua rezervă de fonduri pentru transformarea cetăţii în muzeu, fonduri care se ridică la o valoare deloc de neglijat. O soluţie salvatoare pe care autorităţile locale au identificat-o a fost şi cea de includere a obiectivului turistic pe lista UNESCO, fapt ce ar permite accesul la finanţări externe. Este însă un demers foarte dificil din varii motive.

În prezent, în incinta cetăţii funcţionează un batalion mixt româno-ungar de menţinere a păcii, înfiinţat în 1998. Acesta este condus alternativ de România şi Ungaria, comanda fiind schimbată în fiecare an, iar militarii de aici au participat în ultimii ani la misiuni importante în Kosovo, Afganistan şi Irak.

În ultima perioadă, autorităţile locale din Arad au făcut tot ce se putea face pentru realizarea acestui proiect. Ministerul Apărării Naţionale şi-a anunţat disponibilitatea de a ceda acest obiectiv, condiţionând acest proiect de mutare a garnizoanei din Arad în vechea unitate militară din Lipova. Însă şi în acest caz costurile sunt foarte ridicate, ele cifrându-se la 200 miliarde de lei şi urmând a fi suportate de autorităţile locale, care speră să obţină sprijin din partea Ministerului Finanţelor Publice.

O altă perioadă de timp se va pierde datorită unui protocol ce trebuie încheiat între municipalitatea Arad şi MApN, protocol ce va cuprinde toate etapele ce trebuiesc parcurse şi îndeplinite de partea arădeană, precum şi suma care trebuie plătită pentru a putea intra în posesia Cetăţii Aradului.

Doresc să salut pe această cale toate demersurile ce au fost făcute pentru ca această Cetate să devină a arădenilor, să devină un punct de atracţie pentru cetăţenii din toate colţurile lumii, care apoi să aducă Aradului puţin din dezvoltarea pe care cu toţii ne-o dorim.

În condiţiile democraţiei şi economiei de piaţă, Aradul tinde să se redefinească ca zonă de echilibru şi prosperitate la poarta de vest a ţării.