Parliamentary debates

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţia politică se intitulează "Înţelegerea".

S-a ajuns la concluzia ca înţelegerea vine din cunoaştere. Aceasta, la rândul său, îşi are ascendenţa în două surse: experienţa proprie şi experienţa celorlalţi.

Sunt posibile însă şi paradoxuri: să cunoşti ce fac alţii şi să nu înţelegi - sursa paradoxului actualului Guvern. Astfel, deşi cunoaşte că situaţia economică a ţării este dezastruoasă, ne determină să nu înţelegem de ce nu are preocupări cu adevărat profunde pe acest palier de interes vital pentru noi toţi.

Concret, în anul 2005, au fost ratate câteva ţinte economice, iar, în 2006, "semne bune anul n'are". Anul 2004, ultimul an al guvernării PSD, regretate de tot mai mulţi români, dezamăgiţi de prezentul orange, a marcat un ritm de creştere de 8,1%, cel mai spectaculos din întreaga Europă Centrală şi de Est. 2005-ul Coaliţiei a înjumătăţit procentul respectiv, iar în 2006 nu se proiectează nici o revenire în acest sens. Şi guvernanţii tac.

Ţinta inflaţiei a fost de asemenea ratată, ea având valoarea iniţială de 8,5% (după alţii, 8,7%), în timp ce procentul real a fost de 11,5%. Pentru a escamota adevărul, s-a recurs la "metode de calcul" valabile înainte de 1989 - "Specialiştii" INS au scăzut ponderea produselor care s-au scumpit puternic: energia electrică +11%, gazele naturale +40%, gigacaloria +20%, tarifele la apă şi canal +13%. Deşi mai scumpe ca în 2004, unele alimente au o pondere mai redusă în formula de calcul pentru anul trecut.

"După ce în 2004 s-a înregistrat o rată a inflaţiei de o singură cifră, România a făcut foarte puţin în ultimul an pentru a mai reduce rata inflaţiei", a atenţionat Emmanuel van der Mensbrugghe, negociatorul şef al FMI în relaţia cu România.

În 2006, FMI estimează o inflaţie de 6,5%, deci, peste ţinta oficială de 5%.

După ce, în 2005, creşterea economică a fost de 4% din p.i.b., pentru anul în curs este aproximată la 5%, iar deficitul comercial la 9% din acelaşi produs intern brut, faţă de 9,4% în anul trecut. Nici un cometariu dinspre Guvern.

Indicele de încredere industrială calculat de Grupul de Economie Aplicată înregistrează, pentru prima dată de la lansare, o valoare negativă. Aceasta înseamnă că ritmul de creştere a producţiei industriale se va încetini şi mai mult în 2006.

Numărul firmelor care au concediat angajaţi este dublu faţă de numărul firmelor care au făcut noi angajări. Deficitul de cont curent a ajuns la 7 miliarde de euro.

L-aţi auzit pe premier discutând despre aceste probleme cu adevărat alarmante? I-aţi auzit pe miniştrii de resort îngrijoraţi că o nouă scumpire a gazelor va scoate oamenii în stradă, că 7.000 de angajaţi de la Romsilva vor fi disponibilizaţi, că un metru pătrat de construcţie costă cât două salarii medii pe economie, că mobila va fi cu 6% mai scumpă, datorită unei duble accizări a lemnului brut şi a produselor finite, că deficitul de locuinţe va fi rezolvat în 30 de ani, că doar 1,5 milioane de pensionari au primit ceva bani în plus după recalculare, în timp ce 2 milioane de bătrâni au aşteptat în zadar măcar un RON?

Alte subiecte prevalează: rame, termopane, madame în capot sau taxa pe viciu, ultima încă un mare afront adus cetăţenilor acestei ţări. Cred că, din momentul oficializării ei, încasatorii n-ar mai trebui să părăsească poarta Cotrocenilor.

Căutând o explicaţie la toate acestea, am ajuns la următorul argument: dacă Guvernul Tăriceanu, contaminat de aprecierile unui ministru la adresa parlamentarilor, îi consideră pe toţi românii ca fiind aidoma deputaţilor şi senatorilor în ceea ce priveşte nivelul lor de înţelegere şi, implicit, de competenţă? "Eu nu vreau să mă cobor la nivelul scăzut de competenţă al parlamentarilor!"

Nu-i nmic, doamnă ministru, luaţi-vă colegii şi coborâţi la nivelul de trai al populaţiei şi veţi vedea cât de mult vă apreciază pe toţi cei mulţi şi străvezii de atâta trai bun!

Îi recomandăm doamnei ministru să-şi asume răspunderea şi pentru pachetul minim de achiziţii în domeniul educaţiei, astfel încât intervenţiile domniei sale să aibă ceea ce un distins om de cultură numea "minima moralia".

Ţinând cont de perioada în care a emis respectiva "cugetare", ne-am fi aşteptat la un infim proces de valentinizare a "aprecierii". N-a fost să fie!

Nu dorim să deschidem o arie de conflict cu domnia sa, pentru că se afirmă: "Cel mai inteligent cedează!" Ceea ce şi facem.

Restul nu mai contează, e doar cunoaştere perpetuă, înţelegerea e ciclică.