Parliamentary debates

Domnul Toader Stroian:

"Am uitat oare de reforma din justiţie!?"

Nimeni nu mai poate contesta astăzi faptul că sănătatea sistemului juridic din România determină direct funcţionalitatea tuturor sectoarelor vieţii economice, politice şi sociale.

Anul 2009 a reprezentat, pentru reforma justiţiei din România, un an în care s-a înregistrat într-adevăr un mare succes. Este vorba despre adoptarea celor două coduri, civil şi penal, coduri pe care societatea românească şi creşterea complexităţii vieţii sociale le reclamau de mulţi ani, poate chiar de la Revoluţia română. Aşa cum ştim cu toţii, implementarea acestor coduri este strict legată de adoptarea codurilor de procedură, proces demarat în urmă cu mai multe luni, dar care pare să nu fie la fel de important pentru liderii politici ai partidelor parlamentare, precum campania electorală sau luptele politice personale. Cui îi este frică de adoptarea lor, rămâne să stabilească fiecare cetăţean în parte.

Adoptarea acestor coduri nu va reprezenta în niciun fel finalul reformei din justiţie. Este doar un prim pas, uriaş şi în acelaşi timp necesar, care nu mai permite nici o amânare.

Reforma din justiţie presupune, pe lângă adoptarea tuturor codurilor, consolidarea statului de drept, realizarea reală a separaţiei puterilor în stat, respectarea principiului neretroactivităţii legii, dreptul neîngrădit al cetăţenilor la justiţie, independenţa reală a magistraţilor în faţa presiunilor de orice fel.

Managementul deficitar al resurselor umane din justiţie, precum şi lipsa de sprijin pentru formarea de magistraţi noi, a determinat o suprasarcină asupra judecătorilor şi procurorilor care activează în prezent (în primele trei luni ale anului 2009, 290.000 de cauze au fost repartizate aleatoriu la 1.281 de judecători), crescând termenele şi reducând încrederea cetăţenilor în actul de justiţie.

Modificările succesive ale legislaţiei, mai ales în domeniul dreptului de proprietate imobiliar, modificările de competenţă ale instanţelor, au bulversat sistemul, iar consecinţele se văd cu ochiul liber.

Nu cred că ar greşi cineva dacă ne-ar face responsabili de întârzierea acestor reforme, prin competenţele şi rolul pe care îl are Parlamentul României şi prin piedicile şi întârzierile pe care acesta le pune în procesul de realizare a justiţiei. Aşadar, haideţi să demonstrăm contrariul şi să sprijinim toate demersurile care ar eficientiza activitatea justiţiei din România.