Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Firczak:

"Învăţământul românesc între realitate şi reformă"

Adeseori s-a spus că minorităţile naţionale nu reuşesc să depăşească o condiţie minimală, cea a apartenenţei la etnia lor şi, în consecinţă, nu participă la dezbaterile privind starea de ansamblu a societăţii româneşti. Dar, acest gen de atitudine comportă şi unele riscuri, pentru că se poate interpreta că noi, minorităţile naţionale, ne implicăm partizan în dialogul politic, evident contradictoriu, al Puterii cu Opoziţia, ceea ce, cel puţin noi, rutenii, dorim să evităm. Precizăm că această declaraţie politică nu are nici o conotaţie, nici partizană, nici de adversitate, la adresa nici unui partid politic sau grup parlamentar.

Tocmai pentru că ne îngrijorează starea actuală şi, mai ales, de perspectivă, a învăţământului românesc, am ales această modalitate de a dialoga - de ce nu? - pe tema prezentată, cu toţi cei care cred că pot contribui la creşterea nivelului valoric al învăţământului românesc.

Cu mai mult timp în urmă, mai exact în anul 1992, înaintam o serie de propuneri în acest sens unor instituţii abilitate. Singura care ne-a răspuns a fost cea prezidenţială. Domnul Marius Guran, consilier prezidenţial, ne-a felicitat menţionând că propunerile sunt demne de luat în seamă şi a precizat că le înaintează ministerului de resort. Atunci, am menţionat că ar fi bine să se pornească de la modelul Spiru Haret, care trebuie adaptat noilor realităţi.

După mai bine de un deceniu, scurs de la Revoluţia din Decembrie 1989, trebuie să constatăm că reforma în domeniul învăţământului este sublimă, putem spune chiar admirabilă, dar lipseşte cu desăvârşire. Să argumentăm de ce.

Nu există nici o evaluare, nici pe termen scurt, nici pe termen lung, a necesarului de forţă de muncă, în funcţie de profesiile solicitate de economia naţională. Astfel, profilurile învăţământului preuniversitar, cât şi cele ale celui universitar, pe lângă faptul că au fost stabilite aleatoriu, nu corespund nevoilor pragmatice ale realităţii social-economice româneşti. Este absolut necesar un studiu de evaluare, atât pentru stadiul actual, cât şi pentru cel de perspectivă, cu privire la necesarul de profesii pentru economia românească, iar profilurile liceal şi universitare să concorde cu aceste cerinţe.

A doua mare lacună este caracterul minimal pragmatic şi maximal teoretic al învăţământului românesc. În cel liceal, ar trebui să domine cu o pondere de 80% şcolile de arte şi meserii şi doar 20% cele cu profil teoretic. Pentru sporirea avuţiei naţionale, avem nevoie de specialişti cât mai mulţi, care să lucreze în sectorul productiv, unde - pe baza mărfurilor şi serviciilor - se obţin noile valori.

În funcţie de profilurile şcolilor, trebuie creată grila disciplinelor studiate (care să cuprindă şi numărul de ore necesar fiecărei discipline în parte), astfel încât elevii să studieze în conformitate cu profesia aleasă.

Pasul următor îl reprezintă elaborarea programelor disciplinelor studiate, în funcţie de profilul şcolii şi al profesiei alese, pe baza unui concurs organizat de ministerul de resort. În funcţie de programă, se trece la elaborarea manualelor, tot pe bază de concurs organizat de ministerul de resort.

Conform punctului nostru de vedere, în acest fel învăţământul românesc şi-ar câştiga pragmatismul de care are nevoie pentru a corespunde cerinţelor social-economice actuale şi, mai ales, de perspectivă. Altfel vom bate pasul pe loc mimând reforma, iar generaţiile viitoare ne vor judeca aspru.

Sperăm ca, prin dialog, poate chiar confruntări de idei, să consolidăm învăţământul românesc pentru binele societăţii româneşti, dar şi al fiecărui tânăr în parte.