Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

"Demisia lui Dan Voiculescu"

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Aşa cum aţi putut afla în cursul săptămânii trecute, preşedintele Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a demisionat din funcţia de senator în semn de protest faţă de blocarea unor legi importante cu caracter social în Parlamentul României. Este vorba de legi menite să aducă un plus de bani pensionarilor cu venituri mici, să scadă preţurile la alimente de bază sau să ajute firmele să-şi reinvestească profitul, astfel încât, prin creştere economică, să putem îmbunătăţi nivelul de trai.

Motivul blocării acestor legi, pentru care s-a muncit luni în şir, este teama partidelor parlamentare concurente de o creştere electorală a Partidului Conservator. Însă, din nefericire, acest lucru demonstrează limpede că trăim într-o democraţie bizară, aflată sub semnul iresponsabilităţii politice. Atunci când vorbim despre legi importante, care pot îmbunătăţi vizibil viaţa oamenilor, nu ar mai trebui să funcţioneze pizmele electorale. Când poţi aduce încă un milion în buzunarul unui pensionar sărac nu ar mai trebui să te gândeşti cu cine votează acel pensionar. Când poţi găsi o soluţie pentru mii de chiriaşi care urmează să ajungă pe străzi nu trebuie să faci planuri pentru viitoarele alegeri. Acest mod de a face politică este nu doar cinic, ci de-a dreptul ticălos: nu contează cum trăiesc oamenii, contează doar ranchiunele mele politice.

În acest context consider gestul lui Dan Voiculescu îndreptăţit şi salutar. Preşedintele Partidului Conservator a demonstrat că postul de parlamentar nu este un soi de sinecură, ci o tribună de unde trebuie să pleci atunci când nu eşti lăsat să ajuţi oamenii. Într-un fel, Dan Voiculescu a mai spălat din onoarea pătată a Parlamentului. Pătată de atâtea şi atâtea compromisuri şi tranzacţii imorale.

În mod surprinzător, o parte a presei a primit cu dezamăgire acest gest. Tratându-l pe Dan Voiculescu ca pe un rival - şi nu ca pe un politician - unii jurnalişti s-au grăbit să activeze patefonul cu acuzaţii şi calomnii, refuzând să judece gestul efectiv. Dacă ar fi venit din partea altora, demisia din Senat s-ar fi dovedit un triumf etic. Aşa, ea trebuie să aibă cine ştie ce cauze ascunse...

Această situaţie mă obligă să constat modul vădit nedrept în care este tratat Dan Voiculescu de către făcătorii de opinie. Fără a fi un adept al elogiilor, nu mă pot împiedica să constat că Dan Voiculescu este un excepţional manager - adică exact ceea ce îi lipseşte României. Tot ceea ce a intrat în mâinile lui Dan Voiculescu s-a bucurat, într-un fel sau altul, de succes. Preşedintele PC a reuşit în industrie şi în comerţul exterior, conducând afaceri complexe, care presupun coordonarea eforturilor a mii de oameni. Şi-a propus să facă presă şi a construit cel mai puternic trust media din România. A creat un partid şi l-a adus de mai multe ori în Parlament şi la guvernare. Conduce fundaţii care ajută zilnic sute de copii şi tineri de talent. Iar noi suntem împiedicaţi să vedem această eficacitate remarcabilă din cauza unor clişee fără fundament şi care, oricum, nu pot explica un succes atât de solid şi de constant. Unii au încercat să acrediteze ideea unei colaborări cu Securitatea - lucru demonstrat ca neadevărat de dovezi concrete. Chiar şi aşa, ar fi suficientă colaborarea cu Securitatea pentru a explica un astfel de succes? În fond, milioane de români au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu fosta poliţie politică. Câţi dintre ei au rata de reuşită a lui Dan Voiculescu?

Nu vreau nici să laud, nici să creez senzaţia unei admiraţii forţate. Încerc doar să vă propun o idee extrem de simplă: încercaţi măcar o dată să-l priviţi pe Dan Voiculescu dincolo de cele câteva etichete acreditate de adversarii politici. Şi gândiţi-vă dacă aceste etichete sunt consistente, dacă au sens, dacă explică în vreun fel eficienţa managerială a lui Dan Voiculescu.

Deşi sunt în primul rând politician, mi se pare evident că România nu va eliberată de corupţie şi sărăcie de un politician. Politicienii nu sunt obişnuiţi să gândească în termeni de eficienţă. Ţare noastră are nevoie de un manager capabil să reformeze instituţii, să dinamizeze economia, să oprească scurgerile. În România trebuie să punem ordine după regulile unui management de succes.

Acesta mi se pare sensul gestului lui Dan Voiculescu de a părăsi Senatul. Atunci când nu este lăsat să fie eficient, un manager se retrage. Şi vă cere sprijinul electoral pentru a-şi putea atinge obiectivele.

Vă mulţumesc,