Parliamentary debates

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

«Adevărata miză a scandalului "Sterling"»

Declanşarea scandalului "Sterling" nu reprezintă o surpriză pentru mine şi cred că nici pentru foarte multă lume care activează sau observă scena politică. Cu un amendament: iniţial am crezul că subiectul a fost aruncat pe piaţă - aşa cum s-a întâmplat în ultimele două-trei săptămâni cu alte ample campanii de presă - pentru a estompa neputinţa şi neştiinţa actualei guvernări de a găsi un program anticriză şi de a-şi ţine, minimal, promisiunile electorale. Evident, dacă printr-un astfel de subiect exista posibilitatea de a ataca fosta guvernare, fostul premier şi PNL, cu atât mai bine. Punct ochit, punct lovit.

Mi-am dat seama de faptul că suntem în faţa unui astfel de subiect "paravan" încă din 3 februarie, când prima "ştire" a fost aceea că "toate rezervele petroliere câştigate la Haga au fost concesionare unei firme cu capital social de 200 lei şi un singur angajat". O enormitate mai mare nu se putea arunca pe piaţă.

Ulterior, povestea a fost ceva mai nuanţată. Foarte rar şi cu jumătate de voce s-a afirmat că de fapt 50% din perimetrul cucerit la Haga este liber de orice contract, că 45% este concesionat OMV încă de acum cinci ani şi că Sterling are o concesiune pe doar 5% din respectiva suprafaţă. Deci nici vorbă de concesionarea totală a suprafeţei celor de la Sterling. Dar cum concesionarea către OMV a aparţinut administraţiei PSD şi cum inchizitorul şef în scandalul "Sterling" este chiar Iulian Iancu, fostul secretar de stat din Ministerul Economiei, condus la vremea respectivă de PSD, referirile la firma austriacă au fost şi sunt marginale. Păi, dacă este să îl împuşcăm pe fostul premier Tăriceanu pentru acel procent de 5%, atunci ceilalţi oficiali, printre care chiar şi domnul Iulian Iancu, ce pedeapsă ar mai putea căpăta pentru mega concesiune oferită OMV.

Ţinând cont de aceste realităţi, diversiunea "Sterling", pentru că asta este, şi-a schimbat cursul. Plouă mai nou cu acuzaţii - dar din nou se omite din ecuaţie OMV-ul - privind faptul că firmei canadiene i s-a concesionat exploatarea, în loc să se meargă pe vechile prevederi din 1991-1992 când producţia se împărţea. Se invocă drept argument suprem că în loc de 55%, România va benefica prin redevenţe de doar 5 până la 13,5%. Păi, domnul Iulian Iancu să nu ştie că acestea sunt noile prevederi legale în domeniu?! A uitat domnia sa ce prevede legea petrolului din 2004, la care bănuiesc că a şi fost printre autori? Cred că nu a uitat, dar profită de faptul că opinia publică nu cunoaşte în amănunt toate subtilităţile legislative. Contractul cu Sterling a fost pus în acord cu legea petrolului. Atât şi nimic mai mult.

Dar arta diversiunii a ajuns la măiestrie. Altfel nu s-ar fi putut trimite presei sugestii cum că OUG nr.101/2007 a fost emisă de guvernul Tăriceanu pentru a revizui legea petrolului şi de a permite expres modificarea contractului cu Sterling. Pentru cine nu ştie - şi acest lucru este trecut sub tăcere - contractul cu Sterling a fost semnat pe 24 august 2004, iar OUG nr.101 a fost emisă pe 4 octombrie 2007. Şi nu cred că părţile care au negociat contractul, ANRM şi Sterling, au beneficiat de o maşină a timpului pentru a pune datele din contract în acord cu viitoarea ordonanţă de urgenţă.

Adevărata şi singura problemă ce se degajă din acest scandal este dacă legea petrolului, emisă în 2004, este sau nu bună pentru România. De ce legea nu mai prevede împărţirea producţiei, ci doar concesiunea contra unor redevenţe. asupra acestui aspect, lămuriri trebuie să dea chiar inchizitorul şef, domnul Iulian Iancu, şi eventual cei 215 deputaţi care pe 25 mai 2004 au dat vot final asupra acestei legi. Ţin însă să reamintesc că, la vremea respectivă, grupul parlamentar al PNL avea 25 de membri, din care foarte puţini au fost prezenţi la vot.

Ar mai fi însă un aspect al acestui scandal, pe care nu l-am văzut din prima clipă. O informaţie de presă a agenţiei Reuters mi-a atras atenţia. Mari companii, printre care Total, Royal Dutch Shell, BP, precum şi deja marele beneficiar OMV, s-au arătat interesate să investească în prospectarea si exploatarea rezervelor de petrol si gaze de pe platoul continental din Marea Neagră. Ei bine, din acest moment consider că principala miză a acestui scandal o reprezintă intrarea în joc a unor grupuri de interese care probabil - nu am încă dovezi în acest sens, dar tradiţia politică dâmboviţeană este plină de astfel de cazuri - fac jocuri pentru anumite firme oculte. Pentru că, altfel, nu lansezi pe piaţă un astfel de scandal tocmai când importanţi jucători din domeniul energetic sunt interesaţi de afacere. Nu tratezi un contract cu o firmă străină - Sterling în cazul nostru - ca şi când ar fi vorba de un caz penal, nu sugerezi că legislaţia trebuie schimbată radical. Repet, dacă legea este proastă, nu sunt eu specialistul care să mă pronunţ acum, ea trebuia din start elaborată altfel.

Sunt curios să văd care dintre marii jucători de pe piaţa energetică ar mai fi interesaţi să investească în Marea Neagră în astfel de condiţii. Şi să mai ţinem cont că încă nu se ştie precis ce şi cât se află în zona care ne-a revenit după procesul de la Haga. Nu cred că va mai dura mult şi veţi observa şi dumneavoastră că aceasta este de fapt principala miză: scoaterea din joc a unor competitori de renume în favoarea unor alţi competitori care au plantaţi "oamenii lor" în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.