Parliamentary debates

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Drama pensionarilor, tratată cu impasibilitate de către

preşedintele Băsescu"

Atunci când preşedintele Băsescu a anunţat drasticele măsuri de reducere a pensiilor şi a salariilor cu procente impresionante, ca urmare a descoperirii peste noapte, de către reprezentanţii FMI, a situaţiei critice în care se găseşte economia românească, bumerangul acestor soluţii halucinante a lovit în plin deopotrivă asupra vârstnicilor şi angajaţilor.

Până nu de mult, cu doar câteva săptămâni în urmă, acestora li se dădeau constant asigurări ferme, atât de către preşedintele Băsescu, cât şi de către premierul Boc, că sunt bani suficienţi pentru plata pensiilor şi a salariilor şi că afirmaţiile unora în acest sens, ale opoziţiei sau ale presei critice, sunt doar comentarii tendenţioase, lipsite de orice acoperire.

Nemulţumirile pensionarilor erau oricum din ce în ce mai acutizate, pe fondul discuţiilor fără niciun rezultat privind prevederile controversate din noua lege a pensiilor şi a refuzului guvernului Boc de a stabili punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, dar şi a îngheţării pensiilor în anul 2010 şi a neindexării acestora, nici măcar cu acel procent echivalent al inflaţiei.

Astfel, în urma acestor neînţelegeri, care s-au transformat în neajunsuri simţite efectiv prin diminuarea reală a veniturilor fiecărui pensionar în parte, fapt nerecunoscut de către guvernanţi, protestele au rămas singura soluţie la care mai puteau apela.

Şi cum nimeni nu s-ar fi aşteptat ca situaţia României să fie atât de gravă, atât timp cât preşedintele Băsescu ne-a asigurat permanent că rezultatele economice sunt din ce în ce mai bune, că domnul Boc face minuni şi că recesiunea a plecat de mult de pe meleagurile noastre, şocul deciziei prezidenţiale de a diminua pensiile cu un procent de 15%, a scos instant mii de pensionari în stradă, în toate judeţele ţării. Disperarea acestora a atins cote alarmante, ceea ce i-a făcut să aibă reacţii fără precedent în istoria postdecembristă: mii de vârstnici au ieşit în stradă înarmaţi cu umbrele, bastoane, sacoşe şi chiar cu sticle incendiare.

Prin acest demers halucinant, domnul Băsescu a provocat o adevărată revoltă a celor în vârstă, plină de scene atât de revoltătoare, încât mă întreb cum de se mai poate dumnealui uita vreodată în oglindă: pensionari foarte în vârstă luptându-se cu jandarmii, gata să se sinucidă în stradă unii dintre ei sau leşinaţi în mijlocul mulţimii. Oare chiar era necesar ca pensionarii să ajungă din nou sacrificaţii de serviciu, să fie lăsaţi să moară de foame, fără medicamente şi alte necesităţi stringente pentru a putea supravieţui, doar pentru a salva de la înec ultimul guvern al domnului Boc, guvern care a pus ultima piatră la temelia falimentului României?

Este reprobabil faptul că preşedintele Băsescu nu a tăiat jaful care se face fără nicio jenă de către miniştrii portocalii de mai bine de un an şi jumătate încoace şi a recurs la aruncarea poverii tot pe umerii celor care suferă.