Parliamentary debates

Domnul Iosif Armaş:

Aş dori să vă reţin atenţia, astăzi, cu o problemă de o importanţă covârşitoare pentru dreptul contemporan. Se vor împlini, mâine, 55 de ani de când, la 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite proclama Declaraţia Universală a Drepturilor Omului ca un "ideal comun către care trebuie să tindă toate popoarele şi naţiunile pentru ca toate persoanele şi toate organismele societăţii să se străduiască, prin învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure, prin măsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atât în cadrul statelor membre înseşi, cât şi în teritoriile aflate sub jurisdicţia lor". Acest citat, din preambulul Declaraţiei, redă pe deplin caracterul vizionar, amploarea demersului ideatic pe care l-au oferit generaţiilor următoare, artizanii drepturilor omului, cei care au ştiut să insufle Declaraţiei această permanenţă temporală.

Tot mâine se împlinesc 13 ani de când pentru prima dată se sărbătorea, într-o Românie liberă, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. Subliniez că, în 1991, Senatul României a găzduit Adunarea Generală de constituire a Institutului Român pentru Drepturile Omului.

Moment de bilanţ, dar şi de planuri şi reflecţii în legătură cu viitorul şi mai ales cu priorităţile acţiunilor viitoare, ziua de 10 decembrie a marcat, an de an, progresele făcute de România spre acel "ideal de atins" despre care se vorbeşte în celebra Declaraţie.

Camera Deputaţilor, alături de Senat şi de celelalte structuri ale statului, este preocupată în implementarea şi garantarea prin legislaţie a normelor şi standardelor internaţionale, în respectul valorilor şi principiilor universale, ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României.

Întreaga activitate legislativă a Parlamentului în domeniul drepturilor omului are la bază Titlul II al noii Constituţii a României - "Drepturile şi libertăţile fundamentale" - din care menţionez doar câteva: libertatea individuală, libertatea conştiinţei, libera circulaţie, dreptul la informaţie, dreptul la vot, libertatea de exprimare, dreptul de proprietate privată etc.

Preocuparea Parlamentului României în legislaţia vizând drepturile omului s-a manifestat şi în pachete legislative privind combaterea rasismului, a xenofobiei şi a intoleranţei, a discriminărilor de orice fel, în demersuri legislative vizând drepturile copilului.

Pe de altă parte, abordarea acestei teme prezintă şi o altă dimensiune, foarte importantă: cea educativă.

Este evident că, dincolo de reglementări, este esenţial nu doar să evidenţiem valorile care stau la baza evoluţiilor în drepturile omului, ci să creăm starea de spirit, ansamblul, prin care putem să transferăm cât mai larg aceste valori, să facem în aşa fel încât regulile nu doar să fie aprobate de parlamente, ci ele să fie respectate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.