Parliamentary debates

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Migraţia capitalurilor?!"

Săptămâna care a trecut a fost marcată de o puternică emoţie determinată de probabilitatea ca anumite bănci, cu capital străin să îşi facă bagajele şi, după "reţeta Nokia", să plece acolo unde randamentele sunt cele mai ridicate.

Emoţia este în mare parte justificată, dacă luăm în calcul importanţa sistemului bancar comercial pentru orice economie bazată pe regulile pieţei. Întrebarea legitimă pe care mi-aş pune-o în legătură cu o astfel de temere ar fi: "unde ar migra băncile şi unde ar obţine randamente mai mari şi mai sigure decât în sud-estul Europei?"

În contextul în care în majoritatea statelor europene stau sub presiunea necesităţii de lichidităţi imediate, pentru asigurarea finanţării deficitelor bugetare interne, este adevărat că strategiile statelor membre sunt în sensul de a limita supraexpunerea propriilor bănci pe alte pieţe decât pe cele proprii.

Este, de asemenea, adevărat că proverbul "nu pleacă niciun câine din faţa măcelăriei" se verifică şi în cazul sistemului băncilor străine, care, în anii de criză 2009-2011, au raportat în Estul Europei cea mai puternică creştere şi cele mai mari profituri.

Luând în considerare aceste aspecte sunt convins de faptul că nici una dintre sucursalele băncilor străine nu vor părăsi România, cel puţin atâta vreme cât aceste condiţii favorabile se menţin.

Este însă de aşteptat ca aceleaşi bănci să nu mai beneficieze de lichiditate din partea băncilor "mamă", ceea ce nu va echivala cu retragerea lor de pe piaţa românească.

Am convingerea că băncile din România vor redescoperi clienţii de mici dimensiuni, cărora să le ofere dobânzi superioare ratei inflaţiei, vor apela la finanţare pe orizontală, dar şi la finanţare externă, pentru a-şi prezerva o piaţă pe care nu au visat-o. Cred că această criză, dincolo de efectele ei negative, creează premisele unei reajustări a relaţiei cu clienţii şi o reevaluare a propriei sustenabilităţi, bazate pe clienţii reali.