Parliamentary debates

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică: «Riscă România să intre în faza "oboselii" reformelor?»

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi data de 1 ianuarie 2007 a fost cunoscută de multă vreme ca moment al aderării României la Uniunea Europeană, oficialii partidelor politice aflate la guvernare, prea ocupaţi cu luptele interpartidiale şi pentru avantajele personale, au omis să se dedice pregătirii pentru aderare.

Astfel că, România a aderat la Uniunea Europeană la termenul stabilit de mai bine de doi ani, cu lacune grave în ceea ce priveşte respectare principiilor statului de drept, cu o justiţie aflată sub semnul întrebării, cu o agricultură jenant de întârziată şi aproape imposibil de integrat în Politica Agricolă Comună, cu un Plan Naţional de Reforme întocmit după ureche, cu programe operaţionale amânate de Comisia Europeană, cu o Strategie Post-Aderare scrisă ca o planificare amatoristă etc. Spunem etc. pentru că sunt mult mai multe deficienţe decât cele enumerate mai sus şi, ce este cel mai grav, acestea nu sunt enumerate doar de noi, ci de rapoartele Comisiei Europene, atenţionările acesteia în ceea ce priveşte relaţia bilaterală ori prin intermedierea altor organizaţii internaţionale (vezi Banca Mondială, FMI, etc.).

Dar, stimaţi colegi, să lăsăm un pic deoparte neajunsurile pregătirii pentru aderare a României şi să ne întoarcem în prezent, la comportamentul de stat membru. Ce se întâmplă zilele acestea în România şi în Europa? În România ştie toată lumea ce se întâmplă (nu sunt convins că şi înţelege!), şi vizionează un spectacol de cabaret ieftin care aruncă interesul cetăţenilor în derizoriu din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. În Europa însă, politicienii, deşi unii dintre ei, aflaţi în plină campanie electorală, nu se coboară la nivelul politicii româneşti, sunt preocupaţi de chestiuni precum: schimbările climatice ale planetei, problematica energetică, adâncirea integrării europene, o nouă abordare a tematicii Constituţiei pentru Europa, extinderea Uniunii, conflictele din Orientul Mijlociu etc.

Tot în Europa, presa, pe lângă aceste enumerări şi multe alte chestiuni similare, se preocupă şi de situaţia politico-economico-administrativă a statelor membre. Şi uitându-se la România, emite caracterizări de tipul celor apărute săptămâna trecută în "International Herald Tribune", "Le Figaro", "Le Monde" şi săptămâna aceasta în "Der Spiegel". În articole recente din aceste publicaţii putem citi caracterizări precum "România este scena confruntărilor de orgolii şi a dezintegrării politice", "....în România se practică o politică de tip balcanic, marcată de o stare generală de confuzie " (International Herald Tribune), "România pare să fi intrat într-o criză politică permanentă", "pericolul extremismului" (Le Monde), "...Bucureştiul, un adevărat teatru de război..." (Nepszabadsag).

Să ne aducem aminte şi de ratingurile acordate ţării noastre de diverse agenţii internaţionale de profil?! Oare guvernanţii noştri au impresia că circul desfăşurat de domniile lor nu are nici un fel de influenţă asupra acestor cifre?!

Dacă la începutul acestui an, un observator imparţial ar fi caracterizat România, ar fi putut spune - cu indulgenţă - că a intrat într-o stare de oboseală a procesului de reformă, după efortul depus înainte de aderare. Acum însă, acelaşi observator ar putea spune, la fel de obiectiv, că România a intrat pe un drum ce merge pe lângă cel european şi riscă să ajungă din urmă degringolada politico-economică din ţările exotice şi zone turbulente şi nicidecum modernitatea europeană.

Mai mult, o apreciere recentă a unui cunoscut analist politic german familiarizat cu situaţia românească se încheie cu întrebarea firească: oare România va mai rata multe şanse oferite de statutul de stat membru?

Sperăm că toate aceste semnale vor sensibiliza guvernanţii români asupra problemelor stringente ale societăţii şi, măcar acum, vor adopta atitudinea potrivită unui stat membru demn şi competitiv.

Vă mulţumesc.