Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

"Traian Băsescu fără intrigi şi manipulare nu e Traian Băsescu!"

Aş dori să vorbesc astăzi despre câteva aspecte extrem de importante pentru actualul context politic. Aşa cum ne-a obişnuit Traian Băsescu, orice idee măreaţă cu care doreşte să şocheze electoratul se dovedeşte a fi un joc politic cu un profund substrat. Vinerea trecută, domnul preşedinte a lansat o formulă aberantă de guvern: PNL-PD-PLD! Această formulă nu ar avea sorţi de izbândă pentru clasa politică românească deoarece nu este altceva decât o încercare disperată a preşedintelui de a convinge populaţia că nu el a destrămat coaliţia rezultată din votul anului 2004, ba chiar că face eforturi să o "reînvie". Cu ce curaj vine Traian Băsescu în faţa electoratului, propunând o formulă care a dovedit că nu poate supravieţui, iar ruptura nu s-a produs în două părţi, ci chiar în trei? Astfel, din Alianţa D.A. s-a desprins PNL -ul, iar din PNL s-a desprins PLD-ul. Halal mod de lucru şi de convieţuire!

Acum, s-a trezit subit şi PLD-ul că vrea la guvernare alături de PD. Deşi au fost seduşi de Traian Băsescu şi abandonaţi de PD după ieşirea de la guvernare, Partidul Liberal Democrat se vrea băgat din nou în pâinea guvernării.

Traian Băsescu întruchipează cel mai bine mitul salvatorului. Deşi doreşte să se transpună în faţa electoratului ca fiind unica scăpare a poporului român, nimeni nu mai poate fi indus în eroare de lacrimile de crocodil care nici ele nu mai vor să se prelingă pe obrazul neted al preşedintelui, întrucât au secat.

Exista voci cărora simţul realităţii le joacă feste, prezentându-l pe Traian Băsescu drept un om politic carismatic şi un luptător redutabil. Mai degrabă eu l-aş caracteriza ca fiind un personaj care, cu sânge rece şi cu instinct imbatabil îşi lichidează adversarul. Iar adversarii săi sunt pretutindeni chiar dacă, în prealabil, ei sunt doar pure invenţii. Secretul supravieţuirii politice a fost şi rămâne în permanenţă pentru Traian Băsescu provocarea şi menţinerea conflictelor. Cu siguranţă, Băsescu va intra nu numai în istorie, dar şi în cartea recordurilor, ca fiind preşedintele care a bătut recordul dezbinării naţionale.

Nu trebuie uitat faptul că nici până astăzi nu a sosit scrisoarea de răspuns protocolar a lui Sarkozy la felicitarea adresată de Traian Băsescu, pentru câştigarea alegerilor din Franţa, felicitare adresată prin încălcarea brutală a Constituţiei de "francofonul" de la Cotroceni, pentru că a fost adresată la 7 mai, în plină "epocă" de suspendare a prerogativelor de reprezentare a statului român pe plan internaţional. Scrisoarea de felicitare între şefi de stat, în numele unui şef de stat, este atribut constituţional de descărcare a funcţiei de reprezentare, şi nu un act individual, personal.

De un an de zile este infernal sa trăieşti în România din cauza unui preşedinte care a întreţinut un climat de gâlceavă, tot agravându-l şi tot atacându-i pe cei care au îndrăznit să i se opună.

Domnul Băsescu este veşnic însetat de putere, amestecată cu vanitate, ceea ce e foarte periculos. Vanitatea, în timp, răstoarnă un om politic, chiar bun fiind, împingându-l să facă lucruri nesăbuite. Orgoliul şi vanitatea îl împiedică să negocieze reuşind să aducă ţara în pragul unei crize în care România nu s-a aflat niciodată. Rolul principal al Preşedintelui ar trebui sa fie acela de a asigura coeziunea societăţii şi nu de a o divide.

Eu cred ca a venit rândul preşedintelui să pună armele deoparte, să îngroape securea războiului şi măcar în acest ultim an care a rămas până la viitoarele alegeri să renunţe la orgoliu şi să arunce o privire spre priorităţile României. Preocuparea pentru numirea unui nou prim-ministru nu face altceva decât să lase să se scurgă un timp preţios şi ireversibil pentru România.